Sărăcia de la sate are aceeași față. Localități pustii, familii necăjite, vârstnici singuri și fără ajutor. În Jora de Jos, raionul Orhei, o femeie de 87 de ani își trăiește bătrânețea în singurătate, cu povara grijei de mâine în spate. Anastasia Șalari a lucrat toată viața ca soră medicală la policlinica din sat.
A ajuns aici după ce a încheiat studiile, fără să știe că acest loc avea să devină casa ei pentru totdeauna. Aici și-a cunoscut soțul, aici și-a întemeiat familia. Și, după o viață de muncă, s-a ales cu o pensie de puțin sub 4000 de lei. Dar, în spatele acestei sume se ascund nopțile nedormite, grija pentru durerea altuia și drumurile prin noroi pentru a ajunge la patul unui pacient în suferință.
ANASTASIA ȘALARI , pensionară
– Am rămas aici, aici am lucrat. Când am venit în sat, spitalul era de 25 de paturi. Pe mine m-au trimis pentru o perioadă ca, în cazul în care nu mi-ar plăcea, să mă duc mai aproape de satul meu natal, pentru că eu nu vroiam să fiu departe. Eu vroiam la Isacova, aproape de satul meu.
– Când am venit în sat nu era lumină, noi lucram cu lanternele. Lumina a început să fie conectată prin 1960, în Orhei era, dar prin sate nu.
Pensionara își amintește cu lacrimi în ochi de anii de la început, când condițiile erau foarte dificile, iar lipsa infrastructurii se simțea în fiecare zi. Totuși, era tânără, sănătoasă, puternică, avea dorința de a munci, de a fi de folos comunității și nimic nu o putea îngenunchea.
ANASTASIA ȘALARI , pensionară
– Ne duceam pe jos în ciubote de cauciuc, ciorapi de capron. Nu aveam îmbrăcăminte, nu prea era încălțăminte. Sărea glodul de la călcâie până la ceafă, dar iată așa ne duceam la pacienți și le acordam primul ajutor.
– Primeam și nașteri prin întuneric, cu lanterna. Orice prim ajutor îl acordam cu lanterna. Aveam multe lanterne, erau multe infermiere. Venea pacienta ca să chemăm ambulanța. Acum e ușor să o chemi, apelezi la 112, dar îaninte era mai complicat. Până sunam, femeia năștea sau la poarta spitalului, ori în mașină dacă nu reușea să intre în sala de naștere.
Are trei fiice, dar toate și-au construit propriile familii și locuiesc separat. Două dintre ele au ales aceeași profesie ca mama lor — medicina. La vârsta la care a ajuns este mamă, bunică și străbunică. Ar putea aduna o curte de copii, cu nepoți și strănepoți, doar că ei nu prea vin la bunica, spune femeia.
ANASTASIA ȘALARI , pensionară
– Nu știam unde să mă bag ca să fac mai mulți bani ca să-mi întrețin copii. Au crescut mari, două fete le-am dat la medicină, ca mine. O fiică chiar așa și mi-a zis: Mama, eu vreau să fiu ca matale. Prima fată e învățătoare și este deja la pensie. Am șapte nepoți și 11 strănepoți.
Femeia locuiește de una singură, după ce soțul a decedat în urmă cu 30 de ani. Toată grija casei și a gospodăriei a rămas pe umerii ei, se descurcă greu, mai ales la vârsta înaintată și cu o pensie de nimic. Așa a știut statul să aprecieze anii pe care i-a muncit cu sudoare. A sperat la o bătrânețe fără lipsuri, liniștită și lipsită de griji, mai ales că, spune femeia, a ales guvernarea care promitea Vremuri bune pentru toți. A ajuns chiar să ia produse pe datorie, atunci când nu-i mai ajung bănuții din pensie.
ANASTASIA ȘALARI , pensionară
– Noi i-am votat, am votat partidul PAS că ar fi partid puternic, oameni civilizați, învățați, da ei nu se uită la noi, ei și-au aranjat folotiile moi și calde, dar nu s-au uitat că nouă ne este frig.
– Fetele mele au fost peste hotare. Ei spun ca să fim europeni, dar eu nu am încredere pentru că acolo sunt toți niște narcomani.
– Scutesc de peste tot.
– Dar ați avut momente când banii nu v-au ajuns de la pensie la pensie?
– Magazinul ne dă pe datorie, asta e scăparea noastră și când primim pensia, dăm înapoi.
Potrivit ultimelor date ale Biroului de Statistică, sărăcia în țară a ajuns la peste 31 la sută, iar potrivit statisticilor FMI, Moldova este cea mai săracă țară din Europa. Sărăcia extremă afectează tot mai multe persoane în Republica Moldova, în special în mediul rural, unde oamenii se confruntă cu lipsuri grave.
Autoritățile justifică situația prin războiul din Ucraina și afirmă că fac tot posibilul pentru a sprijini persoanele social vulnerabile prin majorarea veniturilor, acordarea compensațiilor și ajutoarelor sociale. Totuși, experții și mulți locuitori ai țării spun că acest lucru nu este suficient, iar veniturile nu reușesc să țină pasul cu majorarea prețurilor.
