La Chișinău a fost comemorat războiul care nu poate fi uitat nici după zeci de ani. Oamenii care au supraviețuit blocadei Leningradului s-au adunat la Casa Rusă la cea de-a 6-a conferință mondială online „Memoria care păstrează pacea” a veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei și a locuitorilor Leningradului asediat. Pentru ei, 9 mai nu este doar o dată, ci o zi rămasă pentru totdeauna în memorie. Astăzi, în capitala Moldovei au mai rămas doar șase supraviețuitori ai blocadei Leningradului și patru veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei.
În pofida vârstei înaintate și a problemelor de sănătate, ei continuă să vină la memoriale și să povestească generației tinere despre cele trăite. Supraviețuitorul blocadei Leningradului Iuri Egorov recunoaște: anii trec, sănătatea nu-i mai permite să participe la evenimente festive ca înainte, însă memoria Victoriei rămâne neschimbată.
IURI EGOROV, supraviețuitor al blocadei Leningradului
9 mai este totuși o sărbătoare. O sărbătoare cu lacrimi în ochi. Așa cum se cântă în acel cântec. Dar totuși este încă o sărbătoare.
La paradă nu voi merge, pentru că practic nu mai merg deloc. Dar la memorial vom ajunge împreună cu Tatiana. O să îl rugăm, poate, pe fiul nostru să ne ducă cu mașina. Noi mergem mereu cu Tatiana pe 9 mai. Venim la memorial. Așa că nu uităm asta. Și nu vom uita.
Alături de Iuri Egorov se află soția sa, Tatiana, care de asemenea a supraviețuit blocadei. Ea spune că cel mai important lucru astăzi este să fie păstrată memoria în familii și să fie transmită copiilor și nepoților.
TATIANA EGOROVA, supraviețuitoare a blocadei Leningradului
Noi transmitem memoria copiilor noștri. Avem doi fii și două nepoate, deja mature. Nepoata cea mare învață la Praga. Le insuflăm dragostea pentru ceea ce am trăit noi, le povestim. Mai ales bunicul le povestește mult, vorbește mult cu ele. Sunt fete foarte bune. Cea mai mică încă nu a absolvit liceul „Cantemir”, ea este în clasa a 12-a. Și eu consider că asta nu trebuie uitat. Trebuie să păstrăm memoria cât timp suntem vii.
Potrivit președintelui Consiliului Veteranilor din Chișinău Iurie Eriomin, organizația încearcă zilnic să-i sprijine pe veterani și pe supraviețuitorii blocadei, ajutându-i în problemele cotidiene și oferindu-le atenția necesară. Totuși, consideră el, sprijinul statului pentru aceste persoane rămâne insuficient.
IURIE ERIOMIN, președinte al Consiliului Veteranilor din Chișinău
Din păcate, până acum nu sunt prevăzute facilități pentru copiii războiului, deși în fiecare an se înaintează această inițiativă în parlament.
Legea privind copiii războiului funcționează în multe state și chiar în țări europene. În plus, în bugetele acestor state este prevăzută asigurarea veteranilor și a persoanelor associate cu ei. Aceasta este grija statului față de ei. Noi considerăm că în Moldova grija față de ei din partea conducerii țării este extrem de insuficientă.
Organizatorii conferinței subliniază: cu fiecare an martorii războiului sunt tot mai puțini, însă tocmai poveștile lor personale să fie păstrată vie memoria despre evenimentele acelor ani și să fie tranmisă generațiilor următoare. Reprezentanții Casei Ruse spun că astfel de întâlniri nu sunt doar o posibilitate de a-i felicita pe veterani, ci și de a le aminti tinerilor prețul Victoriei și curajul oamenilor care au supraviețuit blocadei și războiului.
ARTIOM NAUMENKOV, director interimar al Casei Ruse din Chișinău
În ajunul Zilei Victoriei, în fiecare an îi adunăm pe respectabilii noștri veterani – supraviețuitori ai blocadei, locuitori ai Leningradului asediat. Din păcate, desigur, în fiecare an sunt tot mai puțini, dar îi adunăm pentru a organiza o videoconferință, la un ceai, pentru a discuta între ei, pentru a adduce aminte de acele evenimente și vremuri dificile, dar în același timp eroice.
Și, desigur, pentru a spune încă o dată un mare mulțumesc tuturor celor care și-au adus contribuția importantă la Victorie și pentru a spune că noi ne amintim, noi suntem mândri și așa va continua mereu.
Pentru cei care au supraviețuit blocadei și războiului, memoria acelor evenimente rămâne parte integrantă din viață. Și cât timp răsună amintirile lor, cât timp copiii și nepoții ascultă poveștile martorilor oculari, istoria continuă să trăiască – ca o amintire despre prețul păcii și necesitatea de a o păstra pentru generațiile viitoare.
