Zeci de oameni au venit, miercuri la monumentul „Trenul durerii” de pe aleea Gării feroviare pentru a aduce un omagiu victimelor celui mai mare val de deportări staliniste din Basarabia. Cu 73 de ani în urmă, mii de moldoveni au fost duși cu forța în ţinuturile îndepărtate ale Siberiei, în condiții inumane. La primele ore ale dimineții, a fost organizat un miting-requiem la care au participat persoane deportate, revenite acasă, copiii lor, dar și reprezentanți ai conducerii țării.
„În vagon erau și nașterile și toaleta, bebelușul a murit pentru că nu avea lapte. Soldatul a luat copilul mort și l-a aruncat într-o gheretă unde adunau morții”.
Cu flori în mână și lacrimi în ochi deportații și-au amintit cu tristețe de clipele înfiorătoare prin care au trecut.
MARGARETA, locuitoare a satului Mihăileni, raionul Rîșcani: „Am fost în 49 deportați cu bunica, fără mamă, cu tata și cu fratele în regiunea Kurgan. A fost ceva strașnic, a fost îngrozitor, a fost un genocid adevărat. Sunt martor ocular câți am îngropat, mai ales bătrânii au rămas acolo ca hrană lupilor. Aveam șapte ani împliniți și șapte ani am stat acolo”.
„Pentru că părinții nu s-au dat în colhoz, ne-au luat toată averea și ne-au dus în Siberia”.
Chiar dacă erau mici, copiii deportați, acum pensionari, neau spus că perioada de exil în Siberia i-a marcat pe parcursul întregii vieți și că nu vor uita nicicând ororile prin care au trecut.
„E groaznic ceea ce a fost. Noi am fost în vagoanele celea de vite și mie îmi era rău și mama mă ridica la unica ferestruică. Când am ajuns la Volga, Doamne, vă închipuiți se așeza babă lângă moșneag și aici, mie îmi era rușine să dau pantalonii în jos și să fac treburile celea, pentru că nu aveai unde”.
Reprezentanții conducerii țării au declarat că deportările sunt o tragedie a poporului nostru.
NATALIA GAVRILIȚA, prim ministrul Republicii Moldova: „Astăzi, comemorăm ziua în care au fost deportați circa 36 de mii de moldoveni în Siberia, în Kazahtan. Acesta a fost cel mai mare val de deportări din 1949 și este foarte important să ținem minte despre aceste evenimente și să tragem lecțiile istoriei”.
IGOR GROSU, președintele Parlamentului Republicii Moldova: „Este o zi și tristă, dar și cu o încărcătură emoțională deosebită. Este momentul în care trebuie să ne amintim, cum spunea domnul profesor Cașu, de elita acestui popor, care reprezenta un pericol pentru regimul de atunci”.
În preajma monumentului ”Trenul durerii” de pe aleea Gării feroviare a fost instalată o placă cu un cod QR, scanarea căruia le permite doritorilor să acceseze patru volume în care se regăsesc numele tuturor persoanelor deportate din Basarabia și Nordul Bucovinei.
SERGIU PRODAN, ministrul Culturii: „Aceste două instalații, qr-codurile care le-am instalat în preajma monumentului, grație tehnologiilor noi ne duce la Cartea Memoriei, un lucru extraordinar făcut de oamenii de știință, de istorici, de istorici. Fiecare soartă trebuie consfințită în această carte, nu doar numele lor, ci și istoria”.
Agenția Națională a Arhivelor a plasat zilele acestea listele pe eșaloane și vagoane pentru circa 99 la sută dintre cei deportați în 1949. Potrivit directorului instituției, Igor Cașu, între 6 și 9 iulie 1949, în regiuni precum Tiumen, Kurgan sau Habarovsk, au fost duse peste 35 de mii de persoane, averile cărora au fost confiscate de regimul bolșevic. La începutul anilor 60, în Moldova au revenit aproape 80 la sută a celor deportați.
Operațiunea Sud a fost apogeul terorii în masă în Basarabia, spun istoricii.
