La un deceniu de la fondare și după șase ani de putere absolută în stat, guvernarea PAS este taxată dur de cetățenii care nu resimt „vremurile bune” promise în campaniile electorale. Oamenii se plâng că inflația ridicată și explozia prețurilor le-au diminuat drastic veniturile, lăsându-i pe mulți, în special pe pensionari, într-o situație materială precară.
Cât ține de angajamentele privind reducerea tarifelor, majorarea salariilor și eradicarea corupției – au rămas neîndeplinite, în timp ce calitatea vieții s-a înrăutățit vizibil. Pe lângă dificultățile financiare, oamenii ne-au spus că resimt o stare de neliniște profundă în societate, alimentată de conflictele actuale și de incertitudinea viitorului.
Mulți cetățeni concluzionează că schimbările așteptate nu au ajuns în casele lor, fiind nevoiți să facă față unor cheltuieli tot mai mari cu resurse tot mai puține.
Pensia este rea, nu ajunge pentru nimic. Stăm pe gâtul copiilor noștri, care ne ajută să trăim. Pentru că singură absolut nu te descurci, nu va ajunge pentru mâncare, în general nu va ajunge pentru nimic. Cât despre stat, datorii, oamenii pleacă. Ce au obținut ei bun? Nimic, zero. Iată un mare zero pentru toată munca lor.
Promisiunile nu le-au îndeplinit, nici economia nu au ridicat-o, nici locuri de muncă nu sunt. Oamenii pleacă, se descurcă fiecare cum poate. Și absolut nimeni nu mai contează pe această guvernare. Dacă ar avea măcar un minimum de conștiință, pur și simplu ar pleca. Și ar spune: nu ne-am descurcat, ne cerem scuze.
Și la toate celelalte, și gazul, și toate acestea vor merge în sus. Eu înțeleg că asta nu depinde de ei, dar gândiți, faceți ceva. Voi ați promis, voi sunteți la putere. Gândiți-vă, pentru ce ați fost aleși? Ca noi să trăim și mai rău decât era pe vremea când era Dodon sau Voronin, mai ales că Voronin a ridicat țara. Practic nu exista datorie externă. Țara lucra, exporta.
Prețurile au crescut. Chiar, în medie, cu vreo 5 lei pentru fiecare produs. Mai bine? Nu, a devenit neliniștitor. Adică, în Transnistria, Găgăuzia, noi aici, în interior, la Chișinău, tot timpul este o asemenea atmosferă neliniștită, care influențează calitatea vieții noastre.
Cu părere de rău, prețurile sunt mai ridicate. Și salariul și pensiile au rămas la sub minim. Și e de dorit să fie pensia mai mare ca oameni, ca pensionerii să poată exista. Nu zicem să trăiască bine, dar să fie bine. Pentru omul de la țară e mai ușor, pentru omul de la oraș e foarte greu. Și fără un loc de muncă.
Lumea noastră, cu părere de rău evadează. Fuge din țară, pentru un trai mai decent, mai bun, pentru un salariu mult mai mare. Pentru că, cu salariul de aici, nu pot să construiască o casă. Tineretul nu poate să-și permită o vacanță. Nu poți să-și permită la copii multe. Și ei sunt nevoiți să ducă din țară.
E slab de tot, ceea ce au promis nu s-a făcut nimic. Nu avem de lucru, iată suntem tineri la țară și noi nu avem de lucru. Vă imaginați.? Eu încă la pensie nu-s, cu ce să trăim? Ne-au promis marea și sarea, dar nimic nu se prevede.
Nu știu de ce, eu nu văd lumea fericită, mai ales la țară, nu o văd fericită.
Ei promit, da nu, nu, nu, nicio schimbare nu e nimic, nu știu, nu vedem schimbare. Au spus multe că o să fie, au să se uite la țăran, unde s-au întors cu fața la țăran? E jale.
Vreau să vă spun că nu. – De ce? – Nu știu, noi suntem doi pensionari și ne descurcăm așa, știți, ca doi pensionari. Și prețurile se ridică, doar știți că în aprilie vine la pensie adaos și asta nu reușește să vină, dar prețurile înainte se ridică.
Care locuri de muncă? Uitați-vă pe stradă, se închid toate firmele, în arendă, ele mai multe s-au închis decât se deschid, impozitele sunt mari, este imposibil ca să le ții, dar să mai deschizi ceva, nici vorbă nu-i.
Merge vorba ca să reducă raioanele, să facă județele, întâi trebuie să reducă parlamentul, pentru că toți banii din buget se duce pe leafa parlamentarilor, pe spatele muncitorilor stau și dacă s-ar micșora parlamentul ar fi mai mulți bani în buget și a fi oleacă de salariu, dar așa de unde? Ar fi salariu la profesori, la medici, dar așa de unde dacă stau în Parlament, toți au firmele lor și ei fac bani cu duiumul.
Nimic, nu s-a schimbat nimic, parcă îmi pare că e mai rău. Pentru mine personal nu s-a schimbat absolut nimic. Poate pentru cineva da, dar cum am muncit așa o să muncim mai departe ca să ne întreținem.
Vă spun că peste tot este scump, da, dar peste hotare e scump, dar ei când vin la noi în Moldova spun: „eee, noi venim cu un salariu, noi acolo putem trăi, dar aici.. nimic.”
Deși guvernarea promite aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană până în anul 2030, cetățenii intervievați se declară profund sceptici, invocând decalajul economic major, neîndeplinirea condițiilor necesare și temerile legate de schimbarea valorilor europene, catalogând acest termen drept o simplă promisiune nerealistă.
”Când s-a da bălaia în scrînciob, atunci a fi și Moldova în UE”. Uitați-vă câți ani a stat Bulgaria în rând, câți ani stau țările europene care sunt mai aproape de Europa care se socot în componența alianței europene și încă nu sunt primiți, dar noi, ce să mai vorbim? Nouă de fiecare dată ne dau încă atâtea puncte să îndeplinim pe care noi nu suntem în stare să le facem. Acestea sunt numai promisiuni și spălare de bani.
Și foarte mulți oameni spun: 30, poate chiar 50 de ani, nu trebuie să le puneți oamenilor tăiței pe urechi. Nu trebuie din luni să faceți ani.
Iată ce spun ei. Nu vom adera, industria noastră nu este în starea necesară, nivelul nostru de trai nu este în starea necesară, este de 3-4 ori mai jos decât în Europa. Nimeni nu ne va primi acolo.
Și nu trebuie aceste povești despre vițelul alb.
-UE de astăzi mai este ceea ce a fost înainte, din punctul de vedere al valorilor? – Nu, acum este o organizație războinică, asemănătoare NATO și acest lucru mă îngrijorează foarte mult, vorbind la figurat, pentru că eu nu vreau război, eu vreau pace, copiii mei locuiesc în UE și vreau liniște.
Ca să ajungem în Uniunea Europenă, Doamne, câtă educație trebuie… nu cred! Eu am fost în Europa și știu cum e acolo și cum e aici, poate, dar până în 2030 nu cred, nuuu, este mult de lucru, foarte mult. Promit, dar nu cred.
Pe 15 mai PAS a împlinit 10 ani de la fondare, iar aniversarea a readus în discuție promisiunile cu care formațiunea a ajuns la putere în 2021, sub sloganul „Moldova vremurilor bune”. Atunci, partidul promitea salarii și pensii mai mari, reformarea justiției, lupta împotriva corupției, dezoligarhizarea, întoarcerea miliardului furat, investiții în drumuri, spitale și școli, dar și apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană.
O parte dintre aceste angajamente sunt însă contestate și astăzi în spațiul public, iar opoziția și mai mulți cetățeni susțin că multe dintre ele nu au fost îndeplinite. Reprezentanții PAS explică întârzierile prin crizele suprapuse din ultimii ani, războiul din Ucraina, criza energetică, inflația și presiunile externe, dar insistă că Republica Moldova merge în continuare pe direcția europeană.
