Au trecut deja aproape două luni de la poluarea Nistrului, însă sursa și natura contaminării principalei artere acvatice a țării nu sunt nici până acum pe deplin cunoscute. Ucraina invocă legea privind starea de război și nu oferă informații, iar Chișinăul oficial nici nu insistă prea mult.
Ecologistul Ilia Trombițchi consideră că Ucraina a abuzat de dreptul său la secretizare în baza stării de război, iar Moldova a făcut concesii.
„Situația privind poluarea Nistrului din martie 2026 și invocarea ulterioară de către Ucraina a legii privind starea de război pentru a limita informațiile ridică întrebări serioase privind echilibrul dintre securitatea națională și drepturile ecologice ale omului. Nu se poate secretiza faptul și natura poluării unui râu doar pentru că aceasta a avut loc într-o zonă de conflict sau ca urmare a unui atac asupra infrastructurii. Deși «secretul militar» este un caz aparte, practica internațională (inclusiv deciziile Comitetului de conformare al Convenției de la Aarhus) cere ca informațiile despre substanțele nocive să fie accesibile, dacă există o amenințare pentru sănătate”, (CART OUT) – a scris expertul în ajunul audierilor publice privind situația Nistrului în comisia parlamentară de mediu.
Deși Ucraina păstrează tăcerea, datele laboratoarelor din Moldova și România, precum și natura incidentului de la complexul energetic Novodnestrovsk din 7 martie 2026, permit, potrivit lui Trombițchi, să se stabilească cu o mare precizie caracterul poluării Nistrului. În opinia sa, imaginea cea mai probabilă a poluării este următoarea:
„Analizele de laborator efectuate în Moldova și confirmate în România au identificat un grup de hidrocarburi aromatice volatile. Aceștia sunt markeri tipici ai poluării cu fracțiuni ușoare de petrol: Benzen: substanță extrem de toxică și cancerigenă. Toluen, etilbenzen și xilen: derivați care indică faptul că în apă a ajuns fie motorină, fie ulei de turbină din transformatoare și agregate ale hidrocentralei. Fracțiuni grele: pe lângă substanțele volatile, la suprafață au fost observate pete uleioase de până la 30 de metri lungime, caracteristice uleiurilor tehnice utilizate în sistemele de răcire și în hidroagregate.”
Potrivit lui Trombițchi, după bombardament, în Nistru a ajuns imediat un volum mare de produse petroliere — estimările variază de la 1,5 tone și mai mult. Iar precipitațiile și variațiile nivelului apei din lacul de acumulare continuă să „spele” resturile de ulei din structurile de beton distruse și din solul de pe maluri. Din acest motiv, la Soroca și Otaci au fost înregistrate creșteri repetate ale concentrației substanțelor chiar și la câteva săptămâni după accident. Situația este complicată de faptul că, fără acces direct al experților la locul accidentului de pe teritoriul ucrainean, este imposibil de evaluat cât de multe produse petroliere mai rămân în rezervoarele distruse și dacă acestea pot ajunge în râu la următoarea viitură, scrie expertul.
Ilia Trombițchi consideră că Ucraina are propriile motive să păstreze tăcerea cu privire la natura poluării Nistrului. De exemplu, pentru a nu permite serviciilor de de spionaj militare ale Rusiei să determine gradul de distrugere a unor noduri specifice ale stației de la Novodnestrovsk. De asemenea, în cazul divulgării premature a unor versiuni de lucru sau a unor date incomplete, ar fi mai dificil de formulat acuzații împotriva Rusiei. Totuși, în opinia lui Trombițchi, și Moldova a făcut concesii în detrimentul propriilor interese, deoarece adevărul despre poluarea Nistrului ar putea scoate la iveală nu doar vina Rusiei, ci și a Ucrainei.
„Întrebarea de ce Moldova nu a pus accent pe căutarea bifenililor policlorurați în laboratoare occidentale este extrem de sensibilă pentru comunitatea ecologică. Bifenili policlorurați sunt dielectrice extrem de toxice, utilizate timp de decenii în transformatoare și condensatoare de producție sovietică, iar pătrunderea lor în apă în urma distrugerii unei hidrocentrale poate avea consecințe catastrofale pentru decenii. Dacă Moldova ar fi început să caute bifenili policlorurați și i-ar fi găsit, acest lucru ar fi pus partea ucraineană într-o situație incomodă. Ar fi însemnat că la hidrocentrală se folosea echipament învechit, periculos pentru mediu, ceea ce ar fi putut înlocui agenda informațională despre agresiunea Federației Ruse cu probleme tehnice legate de exploatarea stației de către Ucraina”, – scrie Ilia Trombițchi.
Reamintim că, pe 7 martie, în urma unui atac asupra complexului hidroelectric de pe Nistru, în regiunea Cernăuți din Ucraina, s-a produs un accident tehnogen care a provocat poluarea râului. Au fost înregistrate cazuri de mortalitate piscicolă și poluare a liniei de coastă, iar mai multe localități din Republica Moldova au rămas temporar fără alimentare cu apă. Deși au trecut deja două luni de atunci, nu se știe încă exact ce substanțe au ajuns în râu, în ce cantități și dacă persistă riscul unei poluări ulterioare a Nistrului. Moldova și Ucraina pregătesc acțiuni în instanță privind prejudiciile cauzate de Rusia. Deși, potrivit experților, dacă Ucraina ar fi respectat acordurile în vigoare — ar fi informat la timp despre incident și despre ce substanțe anume și de unde a ajuns în Nistru — acest prejudiciu ar fi putut fi mult mai mic, la fel și costurile de remediere. Însă Moldova, din solidaritate cu Ucraina, nu înaintează pretenții.
