Plajele din întreaga lume se confruntă cu o degradare accelerată, pe fondul creșterii nivelului mărilor, al urbanizării intense a zonelor de coastă și al presiunii umane asupra ecosistemelor.
Specialiștii atrag atenția că procesul de eroziune se amplifică, punând în pericol stabilitatea țărmurilor nisipoase și biodiversitatea care depinde de ele.
Omar Defeo, profesor la Universitatea Republicii din Uruguay, a prezentat recent date îngrijorătoare în cadrul evenimentului FAPESP Day, unde a arătat că aproape jumătate dintre plajele planetei riscă să dispară până la sfârșitul secolului.
Declarațiile sale se bazează atât pe cercetări recente, cât și pe studii internaționale desfășurate alături de experți din Brazilia și alte țări.
Cercetări internaționale arată o tendință alarmantă de retragere a țărmurilor
Un studiu publicat în 2022 în Marine Pollution Bulletin analizează impactul urbanizării asupra ecosistemelor de coastă, cercetând 90 de zone de pe 30 de plaje de pe litoralul nordic al statului São Paulo, Brazilia.
Echipa condusă de cercetătorul brazilian Guilherme Corte a concluzionat că prezența numeroasă a turiștilor are cel mai puternic efect negativ asupra biodiversității.
Mai exact, numărul vizitatorilor este corelat cu reducerea diversității speciilor și a biomasei, inclusiv în zonele scufundate, nu doar pe uscat.
Corte, profesor asistent la Texas A&M University, explică faptul că previziunile privind dispariția plajelor au la bază analiza globală publicată în 2020 în Nature Climate Change de Michalis I. Vousdoukas și colegii săi.
Studiul arată că, în condiții de emisii ridicate, retragerea țărmurilor va accelera, ceea ce va expune o parte tot mai mare a plajelor nisipoase unei eroziuni severe.
Potrivit datelor, între 13% și 15% dintre plajele nisipoase ale lumii ar putea suferi eroziuni foarte puternice până în 2050, iar procentul ar putea urca la aproape 50% până în 2100, scrie Newsweek.com.
Țări precum Congo, Gambia, Surinam, Comore, Guineea-Bissau și Pakistan riscă pierderi extinse, multe dintre ele fiind dependente de turismul costier.
La nivel de lungime totală a plajelor, Australia este țara cea mai expusă: peste 11.400 de kilometri de țărm nisipos ar putea fi erodați, aproape jumătate din totalul național. Situații similare se anunță în Argentina, Canada, Chile, China, Mexic, Rusia și Statele Unite.
Eroziunea se intensifică deja, iar intervențiile sunt insuficiente
Defeo subliniază că fenomenul nu este doar o proiecție teoretică. Analizele actuale arată că peste o cincime din cele 315 plaje evaluate la nivel global se confruntă deja cu rate intense sau extreme de eroziune, în mare parte din cauza activităților umane.
Fotografiile realizate în Galveston, Texas, arată cum dunele care ar fi trebuit să protejeze țărmul au dispărut complet, lăsând zonele de coastă vulnerabile.
Biodiversitatea care populează plajele, esențială pentru purificarea apei, ciclul nutrienților și hrana altor specii, este afectată de construcțiile ridicate direct pe nisip, de numărul mare de turiști și de curățarea mecanizată a plajelor.
Mai grav, impactul nu se limitează la zonele unde aceste activități au loc: presiunea asupra zonei superioare a plajei afectează și viața marină din apropiere.
Pentru ca plajele să rămână funcționale, întregul sistem numit „Zona Activă Litorală” trebuie protejat. Aceasta include dunele, plaja propriu-zisă și zona de unde se sparg valurile.
În mod natural, în timpul furtunilor plajele pierd nisip, iar în perioadele liniștite sedimentul revine treptat. Când acest echilibru este perturbat, prin construcții, defrișarea dunelor sau eliminarea vegetației, procesul de refacere nu mai poate avea loc.
Chiar dacă unele intervenții, precum alimentarea artificială cu nisip, sunt folosite intens în țări ca Statele Unite (care a derulat aproape 2.000 de astfel de proiecte), ele sunt costisitoare și adesea ineficiente ecologic. Nisipul adus artificial nu coincide mereu cu cel natural, iar organismele locale nu se pot adapta.
Cercetătorii avertizează că singura metodă cu efect real pe termen lung este protejarea dunelor și a vegetației din spatele plajelor și evitarea construcțiilor în aceste zone. În caz contrar, fenomenul numit „coastal squeeze”, blocarea naturală a țărmului între mare și infrastructură, va accelera dispariția plajelor în următoarele decenii.
