Mii de fotografii și mii de metri de peliculă cinematografică. Sunt mărturii autentice ale evenimentelor din anii de război. Fotografii și cameramanii Marelui Război pentru Apărarea Patriei își făceau meseria sub focuri de armă și bombardamente, în tranșee, pe nave și aerodromuri.
Surprindeau și viața de zi cu zi — în detașamentele de partizani, în orașele asediate și în spatele frontului. Aceste lucrări au intrat în istoria artei fotografice mondiale și a filmului
documentar, precum și în materialele de acuzare ale procesului de la Nürnberg. Printre cele mai cunoscute fotografii ale acelor ani se numără și una realizată la Chișinău. Chiar la începutul războiului – în iunie 1941.
Dacă s-ar face un sondaj de opinie pentru a afla care fotografie poate fi considerată cea mai cunoscută imagine a Marelui Război pentru Apărarea Patriei, mulți ar rosti imediat arborarea Steagului Victoriei deasupra Reichstagului. În realitate, nu e o singură fotografie, ci o serie de imagini. Autorul lor este corespondentul de război Evgheni Haldei.
În realitate, primul drapel al Victoriei a fost arborat departe de Reichstag, pe acoperișul comandamentului Armatei a 8-a de Gardă, lângă sculptura unui vultur așezat pe un glob pământesc. Al doilea – deasupra Porții Brandenburg. Când Haldei a ajuns la Reichstag, erau deja arborate numeroase steaguri. Întâlnind câțiva soldați, și-a scos propriul drapel și i-a rugat să-l ajute să urce pe acoperiș.
Găsind un unghi potrivit pentru fotografie, Evgheni Haldei a înregistrat două casete. Una dintre fotografiile din acea serie a intrat în antologiile fotografiei mondiale ale secolului XX ca simbol al victoriei.
Unul dintre soldații care, pe 2 mai 1945, arborau Steagul Victoriei pe cupola Reichstagului a fost compatriotul nostru – Ivan Palicikov. În anul 1960, s-a mutat împreună cu familia în Slobozia, unde a locuit până la moarte. În această fotografie, tânărul Ivan Palicikov, împreună cu Egorov și Kantaria, salută victoria.
Printre cele mai cunoscute fotografii ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei se numără și alte lucrări ale fotoreporterului Evgheni Haldei. De exemplu, această imagine: „Moscoviții ascultă la radio discursul lui Molotov”. A fost realizată la 22 iunie 1941 și surprinde momentul în care vicepreședintele Consiliului Comisarilor Poporului al URSS, Veaceslav Molotov, se adresa la radio populației și anunța atacul Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice și începutul războiului.
La Procesul de la Nürnberg, trei dintre fotografiile de război ale lui Haldei au fost acceptate ca dovezi ale crimelor comise de naziști și prezentate în instanță. De altfel, el a fotografiat și Procesul de la Nürnberg – era acreditat ca fotoreporter TASS. „Am plecat să fotografiez răzbunarea”, spunea Evgheni Haldei.
Și a fotografiat-o: realizată atunci cu grave încălcări ale disciplinei, imaginea lui „nazi nr. 2” Hermann Göring a apărut în ziarele din întreaga lume.
O altă fotografie emblematică din întreaga arhivă a imaginilor celui de-Al Doilea Război Mondial se numește „Comandantul de batalion”
Aceasta a fost realizată în iulie 1942, în timpul bătăliei de lângă Voroșilovgrad, de corespondentul TASS și al „Sovinformburo”, Max Alpert. El deseori mergea pe front, fotografia atât în spatele lui cât și în mijlocul luptelor, și a trecut prin tot Marele Război pentru Apărarea Patriei, de la început până la sfârșit, ajungând în Praga eliberată și în Berlinul distrus.
După cum au scris mai târziu criticii, chiar dacă Alpert ar fi realizat doar fotografia „Comandantul de batalion”, numele său ar fi rămas oricum pentru totdeauna în istoria fotografiei documentare sovietice.
În realitate, „Comandantul de batalion” – nu este deloc un com-bat, adică un comandant de batalion. Este politrucul de rang inferior Alexei Eriomenko, care își ridică soldații la atac. La doar câteva secunde după ce a fost realizată fotografia, a fost ucis. Imaginea a fost numită „Comandantul de batalion” din greșeală.
Max Alpert își amintea că auzise în acea luptă cum se transmitea printre soldați: „L-au omorât pe comandantul de batalion!”, și a presupus că îl fotografiase chiar pe acela. Abia după ce fotografia a devenit celebră, s-a stabilit identitatea eroului din imagine: Alexei Gordeevici Eriomenko, născut în 1906.
Această fotografie din anii de război este, de asemenea, binecunoscută. A apărut în zeci de publicații, atât în URSS cât și în străinătate, adesea fără nume.
Puțini știu, chiar și la noi, că această fotografie a fost făcută la Chișinău, chiar la începutul războiului – pe 29 iunie 1941 – de fotoreporterul ziarului „Pentru gloria Patriei”, Boris Iaroslavțev.
El își amintea că fasciștii bombardau orașul cu regularitate, dimineața și seara, câte două ore de fiecare dată. Fotografia devenită celebră a fost realizată la marginea orașului, în dimineața zilei de 29 iunie. După ce a trecut primul val de avioane și Iaroslavțev a ieșit din adăpost, a văzut că bombardierele germane se pregătesc de al doilea atac. Dar și mai devreme, fotoreporterul observase ceea ce avea să imortalizeze.
A scos aparatul din husă și, așa cum era – în picioare, a apăsat butonul de declanșare. Au început exploziile. S-a prăbușit imediat într-un șanț din apropiere… Cine sunt acei copii, dacă au supraviețuit sau nu, Boris Iaroslavțev nu a mai aflat, iar fotografia cu copiii din Chișinău care se ascund de bombardament a devenit una dintre cele mai celebre imagini ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei.
Oameni fugind de război, părăsindu-și casele împreună cu întraga familie
…și copii salvând ceea ce le-a rămas mai de preț
… ororile blocadei Leningradului
… și imaginea suprarealistă a fântânii arteziene „Hora copiilor” pe fundalul Stalingradului distrus
… un soldat căzând în luptă
… și o clipă de odihnă pentru luptători în momentele de liniște ,
… micii prizonieri ai fascismului
… și eliberarea deținuților din lagărele morții ….
Acestea nu sunt doar rapoarte documentare ale acelor evenimente. Sunt documente cu o puternică încărcătură emoțională și adevărate opere de artă, care arată tot adevărul războiului. O privire asupra celui de-Al Doilea Război Mondial prin obiectivul fotoreporterilor de război.
Le mulțumim pentru asta.
