Oamenii din satul Molovata Nouă, din stânga Nistrului, se plâng că sunt izolați și uitați de autorități. De 30 de ani, pentru a ajunge în localitate, aceștia sunt nevoiți să traverseze râul pe un pod plutitor, care, de fapt, este singurul mijloc de transport cu care se pot deplasa pentru a evita așa-zisele posturi vamale controlate de forțele militare din regiunea transnistreană. Ei se întreabă dacă vreodată problema lor va fi soluționată prin construcția unui pod care ar uni cele două maluri, pentru a nu fi puși în situația să aștepte ore bune pentru a ajunge acasă. Speranțele însă le sunt epuizate, deoarece guvernările vin și pleacă, spun ei, dar situația lor rămâne neschimbată.
Deși satele Molovata, din dreapta râului Nistru, și Molovata Nouă, din stânga Nistrului, sunt la un pas distanță, cele două localități, totuși, sunt atât de diferite. Localnicii din Molova Nouă se plâng că trebuie să traverseze râul cu ajutorul podului plutitor, doar pentru a ocoli punctul de control instalat la Dubăsari.
„Dacă întârziem, dormim aici, pe sub garduri”.
„La parom stăm câte două ore în rând ca să ajungem acasă. Dacă-l scăpăm mai așteptăm și așa ajungem acasă”.
Oamenii spun că nici iarnă situația nu este mai bună, deoarece traversarea bacului peste râu este posibilă doar atunci când gheața este groasă. Uneori, funcționează un aeroglisor, însă potrivit localnicilor, capacitatea navei este de 10-12 pasageri și doar două autoturisme.
„Câți oameni s-au înecat. Este o vorbă din bătrâni, dacă femeia a aruncat o pană și o ține gheață, oamenii încep a merge. Câte mașini s-au dus sub gheață și au fost scoase. (musca) 18.04 Riscuiau și…Conducerea nu se uită la lume”.
„Deja mai bine să facă un pod decât așa… De aici se hrănesc cei de la ministerul Transporturilor. Pun bani în buzunar de le sfârâie sandalele. Se spisuiesc piese de schimb, motorină, ulei și ce vrei. Prostologii, dar cineva se întâlnesc la Condrița beu vin și mănâncă. Îl duce prin beci, dar cineva seferă din cauza la asta”.
Locuitorii din Molovata Nouă se plâng de faptul că parcă nici nu ar fi cetățenii acestei țări. Pe lângă faptul că sunt nevoiți zilnic să treacă râul pe bac și grănicerii din stânga Nistrului le dau bătăi de cap:
„Eu vin de acasă cu un sac de cartofi, ca să mă duc la Chișinău, și dacă acolo nu-l pot vinde, eu trebuie să aduc certificat de la primărie că am cartofi, câte cuiburi au fost… Vi se pare normal acest lucru? De câte ori s-a vorbim despre acest lucru și nu se mai rezolvă nimic. Acum la alegeri vor veni pe aici până își vor lua bucățica și s-a terminat tot. De 30 de ani de când a fost conflictul cela nu s-a schimbat nimic. Nici pe dealuri deja nu poți prelucra pământul, că stau posturi peste tot”.
Responsabilii care au grijă de bacul plutitor spun că utilajul are aproape 30 de ani de când este folosit, în realitate însă nava ar avea peste 50 de ani.
„Tehnica este slabă, este veche și nouă nu se prevede. O reparăm cu puterile proprii, căutăm tehnică de rezervă și ne străduim să facem față situației”.
„Le reparăm, le facem și lucrăm mai departe. – Deseori le reparați? – Deseori. Avem probleme cu motoarele”.
Trecerea pe partea dreaptă a Nistrului pentru automobile și pentru pietoni se face pe gratis. Am încercat să vorbim cu reprezentanții Guvernului referitor la problema oamenilor din Moldovata Nouă, care persistă de 30 de ani, însă reprezentanții serviciului de presă, dar nici consilierul premierului Boris Harea nu ne-au răspuns la telefon și la mesaje.
Am încercat să luăm legătura cu vicepremierul pe reintegrare, Cristina Lisnic, care însă nu ne-a răspuns la apelurile noastre, la fel, nici reprezentanții Ministerului Transportului, care sunt vizați în acest reportaj.
