Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, prăznuită anual la data fixă de 21 mai/3 iunie, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, cu semnificații adânci atât religioase, cât și populare. Deși în prezent este asociată în mod tradițional cu creștinismul, unele dintre obiceiurile și simbolurile legate de această zi își au rădăcinile în vremuri mult mai vechi, precreștine, fiind legate de ciclurile naturii și de viața păsărilor.
În credința populară, ziua celor doi sfinți marchează un hotar agrar important. Se credea că după această dată nu mai este bine să se semene meiul, ovăzul sau porumbul, pentru că păsările – în special graurii, cunoscuți și sub denumirea de granguri – pot distruge semințele. Totodată, se încheia prășitul viei, căci se spunea că după această zi vița de vie înflorește. De altfel, sărbătoarea mai este cunoscută și sub denumirea populară de „Constantin Graur” sau „Constandinu Puilor”, pentru că se considera că în această zi păsările își învățau puii să zboare, încheindu-se astfel perioada de inițiere a acestora, care începea la Dragobete.
Din punct de vedere religios, Sfinții Constantin și Elena sunt văzuți drept „părinții Sfintei Cruci”. Împăratul Constantin este cel care a acordat libertate creștinilor, iar mama sa, Elena, este creditată cu descoperirea Crucii Mântuitorului, într-un loc cu mult busuioc. Acest eveniment a conferit busuiocului o simbolistică aparte – planta devenind un substitut al crucii, simbolizând chiar sângele Domnului.
Respectarea acestei zile era esențială în lumea satului. Se credea că cei care lucrau în această zi riscau să li se ardă recolta sau să fie loviți de pagubă. De asemenea, se spunea că uliul putea fura păsările din ogradă dacă ziua nu era ținută cum se cuvine. La stâne, era momentul hotărârii organizării pășunatului – se stabilea cine va fi baci, unde vor fi amplasate stânele și cine va păzi oile.
Pentru a se proteja de farmece, blesteme și alte rele, oamenii aprindeau focuri de pază în jurul cărora se strângeau, iar prin fumul acestora treceau și oile, ca ele să fie ferite de primejdii pe timpul verii. În unele sate se făcea zgomot mare pentru a alunga vrăjitoarele care încercau să fure sporul laptelui.
Pe lângă importanța religioasă și agrară, această sărbătoare mai reflectă și cinstirea profundă acordată celor doi împărați, lucru vizibil și prin frecvența numelor Constantin și Elena în rândul credincioșilor.
