Franța se confruntă cu o nouă zi de greve și proteste, cu sute de mii de oameni în stradă împotriva legii pensiilor. Este a 12-a zi de grevă generală de la începutul anului, și după cum se așteptau autoritățile, au și apărut noi violențe. Miza noilor proteste este cu atât mai mare, cu cât toate tentativele străzii de a bloca pachetul de reformă au eșuat, iar mâine este așteptată decizia Consiliului Constituțional, scrie digi24.ro
Sute de protestatari au demosntrat chiar în fața sediului Consiliului Constituțional, instanța care trebui să decidă mâine dacă dă undă verde reformei pensiilor. Instituția a fost blindată în așteptarea protestatarilor. Spiritele s-au încins în Paris, unde protestatarii s-au ciocnit violent cu forțele de ordine.
Demonstranții au ajuns în Gara Lyon și inclusiv pe bulevardul Champs Elysees, deși acestea nu se aflau pe traseul manifestanților anunțat de autoriăîți. Au fost confruntări și la doi pași de Muzeul Luvru. Potrivit sindicaliștilor, sunt 400.000 de oameni în stradă, numai în Paris.
Poliția susține că numărul lor nu trece de 60.000. Incidente violente au fost și în provincie la Rennes, unde poliția a folosit tunurile cu apă, iar demonstranții au incendiat o mașină.
Principala nemulțumire a oamenilor este creșterea vârstei de pensionare, dar unii spun că au și alte motive pentru care au ieșit în stradă:
-Ne așteptăm ca președintele să fie mai deschis la minte față de populație și să le vorbească francezilor, fie că sunt tineri sau chiar întreaga populație. Ne-ar plăcea să ne vadă demonstrând și ieșind din palatul lui.
-Încă sperăm că, la un moment dat, cineva de la nivel înalt va decide să renunțe la această lege, să se așeze la o masă și să privească altfel chestiunea fondurilor de pensii.
-Nu e vorba doar de pensii.
Prețul gazului scade în timp ce noi plătim la fel de mult ca înainte. Industria alimentară își umple buzunarele. Adevărat sau fals, în orice caz, este insuportabil. Ideea că peste tot sunt oameni care profită de pe urma de războiului este insuportabilă. Este insuportabil, asta e. Și mă gândesc la copiii mei. Am copii. Sunt tineri, dar ce speranță le dăm?
