Satele din Republica Moldova nu mai sunt ca altădată. Unele devin tot mai părăsite, iar altele, de la un an la altul, dispar încet, lăsând în urmă case goale, ulițe pustii și unde și unde câte un bătrân care își așteaptă sfârșitul. În satul Sergheuca, din raionul Drochia, de exemplu, au mai rămas 23 de suflete, deși, potrivit Recensământului de acum doi ani, ăn el locuiau aproate 80 de oameni.
Larisa Costiuc, în vârstă de 74 de ani, trăiește de mai bine de jumătate de secol în această localitate. Tineri, frumoși, plini de vise și speranțe, femeia, împreună cu soțul, au întemeiat o familie, au ridicat o casă, au născut copii și nici prin cele mai întunecate vise nu a crezut că în timp totul se va destrăma. Femeia privește cu tristețe la casele din mahala, toate rămase pustii.
LARISA COSTIUC, pensionară
– Când am venit în 1971, era lume mai multă, dar mulți au decedat, dar acum îi numeri pe degete.
– Eram mulți tineri, era bine, dar acum practic nu este nimeni, care au plecat peste hotare, care au decedat și am rămas vreo 20 și ceva de persoane.
După ce i-a decedat soțul, fiica s-a mutat în Malta, iar băiatul în Federația Rusă, acolo unde au găsit mai multe oportunități. Își așteaptă mereu copiii în vizită, care,k atunci când revin acasă aduc mamei tot felul de bunătăți, produse, medicamente și alte lucruri de primă necesitate, așa cum în sat nu există nici magazin și nici farmacie, iar bătrânii trebuie să meargă în localitatea vecină dacă au nevoie de ceva.
LARISA COSTIUC, pensionară
– Magazine nu sunt, noi trebuie să ne ducem în satul vecin, eu trebuie să-mi chem taxi pentru că nu pot cu autobuzul, am avut nevoie să-mi fac radiografie.
– Și am achitat 400 de lei.
– Trebuie să ne ducem în Drochia pentru că aici nu avem nimic.
Într-un alt colț de sat, își duce bătrânețile o altă femeie. Anastasia Costiuc nu este băștinașă, însă trăiește de peste 60 de ani în Sergheuca. A rămas de dragul iubirii pentru tânărul din sat care, ulterior, i-a devenit soț. Este martoră vie a creării, dar și a ruinării localității. Chiar dacă a văzut cum satul se golește treptat, ea a ales să rămână.
ANASTASIA COSTIUC, pensionară
– Mi-a plăcut aici și nici nu puteam să-i spun bărbatului meu să plecăm în alt sat, el era băștinaș. Înainte era multă lume și mă mândream, dar acum au murit.
– Să luăm așa de la un colț. Acolo nu trăiește nimeni, acolo la fel, acolo au plecat, acolo au decedat și tot așa.
Își amintește cu nostalgie de vremurile în care satul era plin de viață, iar ulițele răsunau de glasurile vecinilor. Astăzi însă, Sergheuca a devenit tot mai pustie, iar în localitate au mai rămas doar câțiva copii.
ANASTASIA COSTIUC, pensionară
– Eram mulți, se făceau jocuri, organizau filme, oamenii mergeau la deal, la vale veseli.
– Acum multe case sunt goale, nu trăiește nimeni.
– Eu dacă mor, nu am copii, nu am nimic, cine să vină să trăiască aici? Am nepoți, dar pe care să-l aduc? Unul e în România și-a făcut casă, unul este în Franța, unul la Chișinău, unul în Gemania, toți sunt stabiliți.
Potrivit Biroului Național de Statistică, Recensământului Populației din 2024 arată că multe sate din țară sunt în prag de dispariție. 176 de localități rurale au mai puțin de 100 de locuitori, dintre care 29 de sate au mai puțin de 10 persoane. În unele localități mici, peste 50% dintre locuitori sunt vârstnici. Datele recensământului confirmă o tendință alarmantă – depopularea satelor și migrarea populației către orașe sau peste hotare.
Autoritățile nu au anunțat deocamdată despre vreo Straregie Națională pentru stoparea acestui proces, deși implementează tot felul de programe de dezvoltare a localităților, printre care și ”Satul Euronean”. Menționăm că Republica Moldova se confruntă cu una dintre cele mai rapide rate de depopulare din Europa, pierzând peste 30% din populație în ultimii 33 de ani din cauza emigrării masive și a sporului natural negativ.
