„O altă stare de urgență în locul unor soluții sistemice — deja o practică obișnuită a regimului Sandu–PAS. Premierul Munteanu a propus introducerea stării de urgență în sectorul energetic, motiv pentru care Parlamentul a fost convocat de urgență. Apropo, 60 de zile este acum termenul minim pentru un asemenea regim. După câteva ore de discuții, majoritatea „galbenă”, bineînțeles, a susținut cu bucurie inițiativa.
Oficial — „pentru acțiuni operative în interesul cetățenilor”. Cum altfel? Doar nimic nu îi bucură mai mult pe locuitorii țării decât faptul de a nu cunoaște ce face conducerea! Regimul stării de urgență simplifică într-adevăr luarea deciziilor. Și, după cum știm din experiența precedentă, permite guvernării să închidă posturi TV, să organizeze razii împotriva oponenților politici, să mărească retroactiv prețurile la gaz și serviciile comunale și să uite de transparența procedurilor, în special a celor care vizează contracte și achiziții dubioase. Oricum, PAS își amintește rar de controlul public. Iar important este că două întrebări cheie rămân fără răspuns: ce anume nu se poate face în regim normal? Și ce rezultat concret vom obține peste două luni?
Pentru Republica noastră, starea de urgență devine nu o măsură extremă, dar o modalitate obișnuită a puterii de a compensa lipsa unei strategii pe termen lung. Evident, PAS, după ce a gustat din tot farmecul gestionării țării în regim de urgență, a decis că acest instrument este prea bun pentru a fi folosit doar episodic. Și cum criza cu siguranță nu se va încheia în 60 de zile, nu le va fi greu să găsească un motiv întemeiat pentru a prelungi starea de urgență și, sub această egidă, să continue afacerile obscure.”
