Locuitorii satului Copceac, din Găgăuzia, împreună cu parohul bisercii „Adormirea Maicii Domnului”, au muncit timp de 17 ani pentru a construi unul dintre cele mai mari lăcașuri ortodoxe din sudul Moldovei. Construcția bisericii a început în 2009, după ce vechea biserică construită în 1818, nu mai putea găzdui cei aproximativ 400 de credincioși care participau la slujbe. În noul lăcaș vor încăpea peste 1.500 de oameni.
Până acum, comunitatea a adunat peste 35 de milioane de lei, dar pentru continuarea lucrărilor mai sunt necesare încă 6 milioane. O parte dintre lucrări va fi amânată pentru anul viitor, din cauza lipsei de fonduri.
VITALII ZELINSKI, paroh Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, s.Copceac
– Este un efort foarte mare pentru satul nostru. Până acum am reușit să adunăm peste 35 de milioane de lei, iar aproximativ 99,9% din acești bani provin chiar de la locuitorii satului. Au existat și donații din afară, dar procentul lor este foarte mic.
– Când vorbim despre acest proiect, nu ne referim doar la biserică, ci la un întreg complex: avem o școală duminicală, o clădire pentru copii, o alta care este în pregătire și o trapeză pentru copii.
Este un teritoriu mare, cu multe cerințe. Pentru noi există două priorități egale: în primul rând slujba religioasă, iar în al doilea rând copiii. Specificul parohiei noastre este că lucrăm mult pentru a crește o nouă generație.
Potrivit parohului, interiorul necesită încă finalizarea iconostasului, instalarea sonorizării și a iluminatului, precum și realizarea unor elemente din lemn pentru slujbe, iar pictura va fi realizată ulterior. În prezent, se fac lucrări în altar, structura căruia va fi placată cu marmură, pentru o acustică mai bună, iar în exterior urmează amenajarea panoului cu icoane și a pavajului. Aproape totul s-a făcut din mila localnicilor.
VITALII ZELINSKI, paroh Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, s.Copceac
– Biserica a fost construită practic de întregul sat. Dacă priviți structurile din beton, ele au fost realizate de oameni din sat. Veneau de pe străzi și ajutau.
– Singura tehnică pe care o aveam era o betonieră afară și o macara aici, care ridica materialele până sus. Pentru a turna betonul, de exemplu, erau implicați aproximativ 50 de oameni.
În sensul direct al cuvântului, fiecare bărbat din sat și-a adus contribuția. Și astăzi intră în biserică și spun: „Aici am turnat eu betonul” sau „Aici am făcut zidăria”. Toate clădirile pe care le vedeți în jur au fost construite în același mod. Desigur, la anumite etape am avut nevoie și de specialiști.
Fiind un sat cu numeroase coruri bisericești – în noul templu a fost gândit un spațiu special pentru acestea. De asemenea, clopotnițele au fost realizate în Voronej, Federația Rusă, fiecare având greutatea de aproximativ o tonă.
VITALII ZELINSKI, paroh Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, s.Copceac
– La noi, ținând cont că avem foarte multe coruri – corul bunicilor, corul principal, corul tinerilor, corul bărbaților, al femeilor și al copiilor – am gândit și organizarea spațiului în acest fel. Aici va fi o strană pentru corul bătrânilor, iar în stânga mea va fi încă o strană pentru corul principal. Sus, vor cânta tinerii și alte coruri.
– Aceasta este clopotnița noastră. Înainte de a bate clopotele, trebuie să deschidem ușile – adică ferestrele – și astfel se creează sunetul care cheamă oamenii la rugăciune.
Credincioșii spun că biserica a fost construită prin efortul comun, de la mic la mare. Oamenii au contribuit atât cu bani, Cu muncă sau chiar pregătind mâncare pentru cei care munceau pe șantier.
– Nu e vorba doar de piatră sau de construcție. Eu veneam aici să lucrez ca un om obișnuit. Înainte nu existau aceste clădiri, nu era nimic din ceea ce vedeți acum. Iar acum uitați-vă ce biserică mare s-a ridicat, cu tot complexul din jur.
Este foarte frumos. Nu doar eu am ajutat, ci tot satul. La noi oamenii sunt foarte buni – tineri, femei, bărbați – toți au contribuit. Am ajutat și cu bani, și cu muncă. Eu și soția mea strângem bani și contribuim cum putem, atât financiar, cât și prin muncă.
– Fiecare ajută cum poate. În principal, în fiecare lună strângem bani, cu excepția lunii ianuarie. Fiecare oferă cât poate – nu obligăm pe nimeni și nu forțăm pe nimeni.
– Noi, oamenii simpli, mai facem și altceva: pregătim mâncare pentru muncitori. La prânz le aducem o masă caldă și consistentă. Sunt mulțumiți și constructorii, dar și noi, pentru că simțim că putem aduce și noi o contribuție pentru Dumnezeu.
– Eu colectez bani pentru biserică de la pensionari, pentru această lucrare.
– Dumneavoastră donați și personal?
– Desigur, donez. Vin aici și îmi pun speranța în Dumnezeu.
– Ați ajutat și cu ceva lucrări aici?
– Eu am hrănit lucrătorii.
Și la Copceac, la fel ca în toată țara, enoriașii urmăresc cu îngrijorare pretențiile Mitropoliei Basarabiei asupra bisericilor din Moldova, însă parohul bisericii este sigur că nimeni nu va putea lua această parohie, deoarece ea aparține exclusiv credincioșilor.
VITALII ZELINSKI, paroh Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, s.Copceac
Acest lăcaș aparține poporului și el va decide soarta lui. Nimeni, niciun Minister, nicio direcție, niciun Guvern. Această biserică este a oamenilor.
Așa s-a format de-a lungul istoriei, enoriașii au participat activ, spre exemplu ei vor decide dacă eu o să mai fiu mâine aici sau nu, sau dacă să vină altcineva, tot ei vor hotărî. Cred că, acesta este avantajul principal al acestei parohii, viu, bun, demn. Nu există nicio frică, biserica face cee ace trebuie să facă, slujește lui Iisus Hristos. Asta este și dorința mea pentru toți oamenii din Moldova. 0.37
Menționăm că, satul Copceac, din UTA Găgăuzia este unul dintre cele mai mari din țară cu o comunitate de aproximativ 9.500 de locuitori, majoritatea fiind etnici găgăuzi.
