În urmă cu patru ani, Republica Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană împreună cu Georgia, la trei zile după Ucraina. Președintele Maia Sandu nici nu a ascuns faptul că, Chișinăul a profitat de situația regională, deoarece pe „timp de pace” solicitarea noastră nu ar fi fost acceptată din cauza lipsei de pregătire.
MAIA SANDU, președinte
Dacă unele decizii au nevoie de timp, altele trebuie luate prompt și hotărât, folosind oportunitățile oferite de peisajul schimbător al lumii.
Kievul, care a depus cererea de aderare în 28 februarie 2022, la câteva zile după începutul acțiunilor militare din partea Rusiei, nu a fost prea încântat de această „solidaritate” a Chișinăului și Tbilisi.
Potrivit ministrului de externe al Ucrainei Dmitri Kuleba, pasul colegilor din „trio asociat” arată ca o „ încercare de a atașa două vagoane proprii la trenul ucrainean de mare viteză, care se îndreaptă spre Bruxelles”. Dar, autoritățile moldovene, profitând de momentul oportun, erau dispuse să facă orice. Așa că, la 3 martie 2022 Maia Sandu, împreună cu președintele parlamentului Igor Grosu și prim-ministrul Natalia Gavrilița, au semnat cererea de aderare la UE.
Apoi, după obținerea statutului de țară candidat, Moldova s-a trezit într-o dependență totală de Bruxelles. În primele luni ale războiului din Ucraina, Maia Sandu încă afirma că țara noastră va păstra neutralitatea în acest conflict și nu se va alătura sancțiunilor împotriva Rusiei, deoarece acest lucru ar putea lovi economia Moldovei.
MAIA SANDU, președinte
Atunci când se vorbește la modul general despre sancțiuni, fără să se intre în detalii, este o abordare foarte superficială. Haideți să discutăm ce ar însemna sancțiunile: pe partea exporturilor și importurilor.
Putem noi să lăsăm astăzi țara fără gaze naturale și fără energie electrică? Nu, nu putem. Nici de dragul cetățenilor noștri, nici de dragul celor 100 de mii de refugiați din Ucraina, 50 de mii fiind copii.
Totuși, Chișinăul și-a schimbat foarte repede retorica. Moldova nu doar că s-a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei, dar, depășind toate statele UE, a renunțat la achizițiile directe de gaz rusesc. Procurarea secretizată a resurselor energetice, nu se știe de la cine și la ce prețuri, au dus imediat la o creștere bruscă a tarifelor: pe parcursul anului 2022 gazul natural pentru consumatori s-a scumpit de aproape trei ori — de la 11 la aproape 30 de lei pentru un metru cub. Autoritățile au prezentat acest lucru drept „prețul libertății”.
Creșterea bruscă a tarifelor a provocat o scumpire în lanț la toate produsele. În consecință, la sfârșitul anului 2022 inflația în țară a ajuns la un nivel record de 30 de %. Acest lucru nu putea să nu afecteze nivelul de trai al cetățenilor.
Dacă în 2020, înainte de venirea la putere a lui Sandu și PAS, în sărăcie extremă trăiau 26 la sută dintre moldoveni, în prezent fiecare al treilea locuitor al țării există în condiții de sărăcie absolută. Iar, asta înseamnă peste 814 mii de persoane.
Dinamica nivelului sărăciei absolute în ultimii 5 ani:
— 2020: 26,8%
— 2021: 27,0%
— 2022: 31,1%
— 2023: 31,5%
— 2024: 33,6%
— 2025: ~34%
În consecință, în Moldova s-a creat o situație paradoxală: obținând statutul de țară candidat la aderare, am primit acces la fonduri suplimentare ale UE, apoi am primit un pachet record de asistență financiară – un miliard de euro. Însă până astăzi moldovenii se întreabă unde sunt banii. Urmarea docilă a agendei Bruxelles-ului, în special în problema aprovizionării cu energie, a dus la scăderea bruscă a nivelului de trai și a puterii de cumpărare a populației.
În rezultat, popularitatea ideii de aderare la Uniunea Europeană în perioada guvernării PAS a scăzut semnificativ. Dacă în momentul venirii la putere a acesteia integrarea era susținută de peste 70% dintre cetățeni, astăzi acest indicator a scăzut la 55%.
Câți cetățeni ai Moldovei susțin aderarea la UE
2025 год ~55,3%
2024 год ~56,1%
2023 год ~57,4%
2022 год ~60,8%
2021 год ~71,6%
Scepticismul față de UE în creștere al moldovenilor a fost la referendumul privind aderarea din 2024, organizat la inițiativa Maiei Sandu și care trebuia să devină momentul său de glorie. Dar, în loc de asta, așa cum a zis un politician de dreapta, plebiscitul a fost câștigat la limită și nu a fost pierdut în mod rușinos doar datorită diasporei și boicotului unor partide. Un sondaj recent al IMAS a arătat o imagine și mai descurajatoare pentru putere: cei mai populari politicieni străini printre moldoveni nu sunt Ursula von der Leyen sau Emmanuel Macron, ci Alexandr Lukașenko și Vladimir Putin.
DORU PETRUȚI, director IMAS
Aici totul ține de comparație: la noi este instabilitate, iar acolo există un lider, există o verticală a puterii. Oamenii din Belarus trăiesc bine, acolo este liniște, nu vedem și nu auzim că ar exista probleme deosebite. Și acest lucru este perceput ca o alternativă la climatul și problemele pe care le trăim aici zilnic. Acolo există o verticală clară a puterii și un lider autoritar care ține situația sub control și acționează, oferind rezultate.
Una din cauzele dezamăgirii este că, viața oamenilor nu doar că nu a devenit mai bună, ci s-a înrăutățit. Economia este în declin, unele ramuri sunt în pragul dispariției, iar exporturile au scăzut pe toate direcțiile. În schimb, rafturile magazinelor din Moldova sunt pline de mărfuri și produse alimentare de import. Datoria de stat doboară recorduri. Autoritățile iau credite noi pentru a le achita pe cele vechi. Nu s-a produs nici o creștere a investițiilor.
Toate acestea sunt explicate de guvernare prin războiul din Ucraina și acțiunile Rusiei. În schimb, contrar propriilor promisiuni, continuă să crească aparatul de stat cu salarii exorbitante, precum și cheltuielile pentru înarmare, în timp ce pentru toate celelalte, conform versiunii oficiale, nu există bani. În plus, moldovenii nu doar că nu au primit salariile și pensiile mai mari promise, dar nici lăudatele libertăți europene. Dimpotrivă, sub sloganul salvării democrației moldovenești de amenințarea rusă, în țară au fost închise 16 posturi de televiziune și aproximativ 50 de site-uri, partidele de opoziție sunt supuse presiunilor, iar potrivit multor experți, Moldova s-a transformat într-o adevărată dictatură.
Acest lucru este confirmat chiar și de unele clasamente internaționale privind libertatea de exprimare și libertatea presei. Având puterea totală, PAS nu a reușit să rezolve problema corupției — indicatorii acesteia chiar au crescut — și nici să realizeze o reformă eficientă a justiției. Cunoscut susținător al PAS-ului și al Maei Sandu, fostul premier Ion Sturza, nu a mai rezistat și a remarcat că nu se mai poate invoca în permanență moștenirea grea și amenințarea rusă, este timpul să se ia măsuri.
ION STURZA, ex-premier al Republicii Moldova
Nu trebuie să ascultăm două povești. Prima — despre statul capturat…
– Asta este o poveste?
– A trecut deja.
– Dar a fost?
– A fost, desigur! Dar nu mai putem speria copiii cu Plahotniuc și cu statul capturat. Și nici să romantizăm acea perioadă, lucru la care contribuie și filmul respectiv.
Și al doilea lucru: cred că s-a epuizat discursul despre „vin rușii”, „războiul” și alte lucruri similare. Trebuie să începem deja să construim.
Așadar, au trecut patru ani de când Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. Pentru mulți acesta a fost un moment de speranță că, în curând viața noastră se va îmbunătăți. Dar, ce am primit în realitate?
Potrivit unei publicații din rețelele sociale, fostul deputat PAS Olesea Stamate, a scris: „Pe hârtie – progrese. Statut de țară candidat, deschiderea negocierilor (tehnică!) În realitate – o societate tot mai obosită. Migrația nu s-a oprit. Satele continuă să se golească. Tinerii pleacă nu doar din lipsă de salarii, ci din lipsă de perspectivă. Și poate cel mai grav semnal: procentul cetățenilor care susțin aderarea la UE este în scădere.”
OLESEA STAMATE, fost deputat PAS
„Pe hârtie – progrese. Statut de țară candidată, deschiderea negocierilor (tehnică!).
În realitate – o societate tot mai obosită. Migrația nu s-a oprit. Satele continuă să se golească. Tinerii pleacă nu doar din lipsă de salarii, ci din lipsă de perspectivă. Și poate cel mai grav semnal: procentul cetățenilor care susțin aderarea la UE este în scădere.”
Dar, nu pentru că moldovenii ar fi devenit „antieuropeni”, ci pentru că europenizarea nu înseamnă doar un slogan geopolitic și loialitate politică, ci și muncă reală, a subliniat Stamate. Iar acest lucru pur și simplu nu există.
În schimb, ideea europeană a fost monopolizată și transformată într-un brand de partid. Ea este folosită ca instrument de delimitare și excludere, nu ca platformă pentru unitate. Încă, atunci când o singură formațiune își atribuie „dreptul” exclusiv asupra viitorului european al țării, rezultatul nu este consolidarea consensului, ci adâncirea divizării, este convinsă fosta membră a Partidului Acțiune și Solidaritate.
