În satul Romanovca, raionul Ungheni, viața Eudochiei, de 59 de ani, s-a schimbat radical acum un an, după ce unica ei fiică a decedat într-un accident. De atunci, femeia a rămas singurul sprijin pentru cei doi nepoți – o adolescentă de 16 ani și un băiat de 7 ani.
Nu are un loc de muncă. Spune că nu-și permite să plece nicăieri, pentru că ambii copii au nevoie permanentă de grija ei. Singura sursă de venit a familiei este pensia de orfan și pensia de invaliditate băiatului, în total aproximativ 7.000 de lei pe lună. Din acești bani, bunica trebuie să acopere toate cheltuielile – mâncare, întreținere, haine, medicamente și drumuri la medici.
EUDOCHIA, bunică
– Și am rămas cu doi nepoți. Eu am grijă de ei, îi spăl, fac mâncare. Încerc să le ofer căldura ca de la mamă, dar nu este acea dragoste care o oferă o mama, dar mă strădui să le dau tot ce pot.
– Mă trezesc la ora 06.00 pe timp de iarnă, pregătesc focul ca să le fie cald, fata se trezește ca să plece la școală la ora 07.30, ea iese din casă și pleacă la școală, dar eu rămân cu băiatul. El se trezește, îl hrănesc, îl îmbrac, fac temele cu el, mai citim pentru că el face școala acasă de trei ori pe săptămână vine profesoara și face lecțiile cu el pentru că el nu poate merge, e cu probleme de la naștere.
Băiatul suferă de hidrocefalie severă. Din cauza bolii, nu poate merge la școală și învață acasă. De trei ori pe săptămână, o profesoară vine să-i țină lecțiile. Pe lângă grijile zilnice, Eudochia trebuie să-l ducă frecvent la reabilitare, la Chișinău.
Acolo stau câte zece zile, timp în care copilul face proceduri, kinetoterapie și exerciții în bazin. Drumul până în capitală este însă o povară financiară serioasă. Deși procedurile în cadrul programului de reabilitare sunt acoperite, costurile de deplasare rămân pe umerii ei.
EUDOCHIA, bunică
– Împart și eu acești bani cum pot ca să pot ajunge de la lună la lună.
– Transportul ca să mă duc până la Chișinău trebuie să-l achit și înapoi ca să vin acasă la fel. Acolo la reabilitare trebuie să stăm 10 zile, îi face toate procedurile acolo și kineto, și bazin este, tot de ce are el nevoie.
– Prin apropiere nu aveți nimic?
– Este câte un medic, doi la Ungheni, dar costă mai scump pentru că este la privat.
– Acolo este de stat și nu achităm, ahităm doar drumul, trebuie să luăm trasport până la Chișinău, de acolo iarăși luăm transport, drumul nu este atât de ieftin, ajungem până la 1000 de lei. În toată luna trebuie să-l duc, dar nu sunt locuri disponibele întotdeauna.
Eudochia spune că cel mai greu îi este atunci când nepotul își amintește de mama lor.
EUDOCHIA, bunică
– El își aduce aminte de mama, unde se ducea cu mama, unde îl ducea mama. Peste tot cu mama era el. El cu mama a fost peste tot.
– Ce îți aduci aminte de mama? Ce făceai tu cu mama?
– Eu făceam lecții. Mă duceam la grădiniță cu mama.
Cei doi frați au tați diferiți, dar ironia sorții este că niciunul nu se mai interesează de ei. Fiecare și-a refăcut viața, au alte familii și au cam uitat de acești copii, nici cu bani nu-i ajută și nici cu grijă sau dragoste de părinte, spune bunica. Cei care nu sunt indiferenți și vor să întindă o mână de ajutor pot apela la numărul afișat pe ecran.
