Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a primit, în anul 2025, 468 de cereri îndreptate împotriva Republicii Moldova. Datele se regăsesc în nota analitică realizată de Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), realizată în baza Raportului de activitate al Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO).
Comparativ cu celelalte 46 de state membre ale Consiliului Europei, în 2025, Republica Moldova ocupă locul 4 în ceea ce privește numărul de cereri depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, raportat la populație. În anul 2025, moldovenii s-au adresat Curții de aproximativ 4,6 ori mai frecvent decât media europeană (1,97 cereri la 10.000 de locuitori, față de media de 0,43), scrie bizlaw.md.
Din 1997 până la 31 decembrie 2025, CtEDO a înregistrat circa 18.168 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. La 31 decembrie 2025, Republica Moldova avea 1.141 de cereri pendinte în fața CtEDO, ceea ce reprezintă 2,2% din totalul de 53.450 de cereri pendinte. Din perspectiva acestui aspect, Republica Moldova ocupă locul 9 din cele 46 de state membre ale Consiliului Europei.
Din totalul de 1.141 de cereri pendinte împotriva Republicii Moldova, doar 65 de cereri (aproximativ 6%) erau alocate judecătorului unic, fiind, la prima vedere, vădit inadmisibile și având șanse reduse de succes. Totodată, 16 cereri (circa 1%) se aflau în categoria cererilor admisibile aflate în examinare preliminară. În schimb, 794 de cereri (70%) erau alocate pentru examinare completelor de 3 sau 7 judecători, iar alte 266 de cereri (23%) fuseseră deja comunicate Guvernului. Prin urmare, ultimele două categorii cumulează 1.060 de cereri, reprezentând aproximativ 93% din totalul cererilor pendinte, ceea ce indică un volum foarte ridicat de cauze cu șanse reale de succes. Acest număr depășește semnificativ totalul hotărârilor de condamnare pronunțate împotriva Republicii Moldova pe parcursul celor peste 27 de ani de examinare a cererilor de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Până la sfârșitul anului 2025, CtEDO a emis un total de 664 hotărâri în cauzele moldovenești, 48 dintre acestea fiind pronunțate în 2025. În 45 din cele 48 hotărâri, în privința Republicii Moldova au fost constatate violări ale CEDO. Majoritatea încălcărilor constatate în hotărârile din 2025 au fost comise la nivel național între anii 2009 și 2015.
Hotărârile pronunțate în anul 2025 confirmă că profilul violărilor constatate împotriva Republicii Moldova rămâne unul structural, fiind dominat de probleme cronice legate de funcționarea justiției.
Astfel, articolul 6 al CEDO (dreptul la un proces echitabil) concentrează 33 de violări din totalul de 73 violări constatate în cele 45 de hotărâri, reprezentând aproximativ 45,2%. Aceste violări vizează, în principal, durata excesivă a procedurilor, lipsa accesului efectiv la instanță, nerespectarea principiului securității juridice și neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive.
Al doilea palier major de violări îl constituie articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (dreptul la protecția proprietății), cu 21 de violări, reprezentând 28,8% din totalul violărilor. Acestea sunt legate, în special, de neexecutarea hotărârilor judecătorești, ingerințe disproporționate în dreptul de proprietate și pierderi patrimoniale nejustificate.
Urmează articolul 8 al CEDO (dreptul la respectarea vieții private și de familie), cu 7 violări sau circa 9,6%, care se referă la ingerințe nejustificate precum percheziții, evacuări sau afectarea reputației.
De asemenea, Curtea a constatat 4 violări ale articolului 3 al CEDO, ceea ce reprezintă aproximativ 5,5% din totalul violărilor. Acestea se referă la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante.
Au mai fost constatate 3 violări ale articolului 13 al CEDO sau circa 4,1%, care vizează lipsa unui recurs efectiv.
Această distribuție a violărilor reflectă persistența unor disfuncționalități sistemice, în special în materie de justiție și protecția proprietății, care continuă să genereze condamnări recurente ale Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, în anul 2025, Curtea a mai constatat două violări ale articolului 4 (interzicerea sclaviei și a muncii forțate), două violări ale articolului 10 (libertatea de exprimare) și o violare a articolului 14 (interzicerea discriminării).
În 2025, s-a constatat un aflux notabil de hotărâri care au avut ca obiect durata excesivă a procedurilor și/sau neexecutarea hotărârilor judecătorești (19 cauze), categorie care, în mod tradițional, părea să fi fost în mare parte stabilizată în urma introducerii remediului intern prin Legea nr. 87 și a măsurilor generale adoptate după hotărârea-pilot Olaru și alții. Relevanța acestor cauze este amplificată de faptul că unele cereri au fost introduse relativ recent (inclusiv în 2018 și 2020), ceea ce sugerează că nu este vorba exclusiv despre situații istorice prelungite, ci despre disfuncționalități persistente ale sistemului de reparare la nivel național. Această evoluție pune serios sub semnul întrebării caracterul practic și efectiv al remediului intern instituit după hotărârea-pilot.
În temeiul hotărârilor şi deciziilor pronunțate până la 31 decembrie 2025, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească 23.402.498 euro. Din această sumă, 20.856.709 euro (420.928 euro în 2025) în baza hotărârilor și 2.545.789 euro (5.450 euro în 2025) în baza reglementărilor amiabile și a declarațiilor unilaterale.
