Declarația ministrului Culturii Cristian Jardan privind demontarea monumentelor din epoca sovietică din Chișinău a stârnit o revoltă puternică în rândul multor chișinăuieni. Pentru unii este vorba despre „decomunizare”, pentru alții – o tentativă de a șterge istoria, de a dezbina țara și de a distrage atenția oamenilor de la tarife, sărăcie și tensiunea socială. Echipa de filmare CANAL 5 i-a întrebat pe locuitorii capitalei ce cred despre această inițiativă și a auzit reacții dure, emoționale și îngrijorătoare.
Majoritatea celor intervievați de noi percep inițiativa ministrului Culturii Cristian Jardan nu ca pe o reformă culturală, ci ca pe un pas politic conștient. Oamenii vorbesc despre distrugerea memoriei istorice, pierderea identității și impunerea unei agende străine. Potrivit lor, puterea nu construiește, ci distruge; nu unește, ci dezbină societatea, substituind problemele reale prin războaie simbolice cu trecutul.
Este patrimoniu cultural și face parte din codul nostru cultural și din istoria noastră, ei nu au dreptul să decidă astfel de chestiuni. Nu se referă doar la o anumită epocă, se referă la memorie și la toți oamenii care locuiesc pe acest teritoriu.
Unde duce asta, toți înțelegem foarte bine, dar problema este alta. Cât de pregătiți sunt oamenii să-și apere identitatea, naționalitatea, esența și să nu se alăture nimănui, pentru că suntem o țară suverană, o țară separată și nimeni nu are dreptul să decidă dacă trebuie să fim anexați de cineva sau nu.
Este rău, foarte rău. Sunt pur și simplu șocată de ceea ce se întâmplă acum. Înțelegeți, ei nu construiesc nimic, ci distrug ceea ce a fost construit. Să construiască ceva nou și să numească în cinstea cui doresc, dar să construiască, nu să distrugă ce există deja. Nu e corect ce se întâmplă. Sunt șocată de guvernarea noastră.
Evident că nu susțin asta. Politicienii, când nu se pot ocupa de treburile lor, se ocupă de așa ceva. Adică divizează societatea, creează un zgomot informațional. Este o activitate politică de proastă calitate. Repet, cu lucrurile reale e greu să te ocupi. Este complicat, uneori sunt măsuri nepopulare. De aceea politicienii se supun mai des unui jucător extern puternic pe care pariază, ca să primească finanțare. Ca banii să ajungă în buzunarele unora. Desigur, nu se gândesc la consecințele negative.
Negativ, pentru că generația trebuie să cunoască istoria. Fără istorie nu va fi nici viitor. Așa cred eu.
Nu e bine. Nu știu unde duce, dar clar nu la ceva bun. Va fi doar mai rău.
Amintește de ceva oamenilor. Iar ei nu vor ca oamenii să-și amintească trecutul, istoria lor. Probleme sunt destule, dar ei nu văd aceste probleme. Cele care interesează poporul simplu.
Încă nu se știe dacă le vor demonta sau nu. Dar eu cred că nu le vor demonta. Ele stau deja de atâția ani și nimeni nu a spus nimic. Totul este în regulă la noi, în Moldova.
Fac totul după șablon. Li s-au dat indicații, iată, ca să nu rămână în urmă față de Occident. Execută totul. Căci nu au nimic propriu, individual. Li s-a scris, li s-a trimis și ei fac totul. Și fac ca să prostească pe toată lumea. Oare îi interesează populația lor proprie? Nu. – Unde poate duce asta? La nimic, pur și simplu vom dispărea ca țară, ca republică. Vom pleca undeva, ne vom alătura cuiva sau ne va lua cineva. Adică vom dispărea de pe harta lumii. Asta e tot.
Potrivit președintelui Comitetului de Coordonare „Victoria” Alexei Petrovici, puterea se joacă în mod conștient cu focul, folosind istoria ca instrument de divizare a societății. Pe fundalul tensiunilor sociale, al tarifelor comunale și al sărăcirii populației, astfel de pași, consideră el, pot duce la consecințe extrem de periculoase pentru țară.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului de Coordonare „Victoria”
Acesta este un drum care duce mai întâi la război civil în interiorul țării, iar apoi la evenimente și mai înfricoșătoare. Exemplul Ucrainei vecine ne obligă să reflectăm foarte serios asupra acestui lucru. Scindarea internă este inevitabilă. Pot spune din start că ideea de a demonta monumentele lui Kotovski, Lazo și ale altor personalități va avea atât susținători, cât și oponenți.
Acești oameni vor fi puși unii împotriva altora. Și să precizăm clar pe ce fundal se întâmplă toate acestea: pe fundalul facturilor uriașe la serviciile comunale, primite de cetățeni. Oamenii sunt deja iritați, sunt deja la limita răbdării. Sarcina puterii este doar să-i ciocnească abil unii de alții. Pe ce fundal? Avem metode „minunate”: limba, religia și istoria.
Amintim că monumentul lui Lenin a fost instalat în fața clădirii Casei Guvernului, în piața centrală a Chișinăului, în ajunul celebrării a 25 de ani de la formarea RSS Moldovenești, la 11 octombrie 1949. În 1991, acesta a fost mutat pe teritoriul „Moldexpo”.
Monumentul legendarului comandant de brigadă, originar din Moldova și revoluționar cunoscut Grigori Kotovski, pe care unii, ce-i drept, îl numesc hoț și tâlhar, a fost inaugurat în anul 1954, în piața care îi purta numele (astăzi bulevardul Constantin Negruzzi), cu ocazia aniversării a 36 de ani de la crearea Armatei Sovietice.
Monumentul lui Serghei Lazo, erou al războiului civil, a fost inaugurat la 28 decembrie 1982, la intersecția bulevardului Decebal cu strada Sarmizegetusa. Este considerat cel mai înalt monument din capitală, având o înălțime de șapte metri și jumătate.
Istoria arată că atunci când puterea nu face față economiei și sferei sociale, se apucă de monumente, limbă și trecut. Astăzi în Moldova se propune din nou să se decidă soarta țării prin demontarea monumentelor, uitând că în spatele fiecăruia dintre ele nu se află o ideologie, ci memoria generațiilor.
