Ce ar fi dacă am lăsa la o parte tot balastul politic și ne-am uita în jurul nostru? Ce veți vedea? Ce vom vedea cu toții? O țară minunată, cu oameni minunați, dar pe al cărei trup sunt răni adânci, urme ale multor boli. Moldova noastră este bolnavă, iar problema este că autoritățile nu fac nimic pentru a o vindeca.
În loc să fie stabilit un diagnostic precis — se discută despre integrare europeană; în loc de tratament — se luptă cu „atacuri hibride” și „amenințări externe” pe care nimeni nu le-a văzut, dar ni se spune să credem în ele pe cuvânt.
Între timp, draga noastră Moldovă nu mai stă în picioare, ci se prăbușește sub povara sărăciei, a lipsei de perspective economice și a exodului oamenilor inteligenți și sănătoși, care vor doar să trăiască într-o altă țară — mai prosperă — și să-și crească acolo copiii. În ultimii cinci ani, în țara noastră au apărut nu unul, nu două, ci zeci de „sate fantomă”, iar peste tot imaginea este aceeași — drumuri pustii și geamuri goale ale caselor abandonate.
Imaginați-vă doar — odinioară, în aceste case construite cu dragoste, clocotea viața. Pe coridoare răsuna râsul copiilor, iar din bucătărie adia mirosul cinei proaspăt gătite.
Era viață plină de sens. Avea sensul de a trăi aici, de a naște copii aici, acasă, de a-i crește, de a le da o educație bună, pentru ca apoi ei să muncească, să-și întemeieze familii și să clădească binele propriu și al țării lor. Iar când sensul dispare, ce rămâne? Ruină. Oamenii fug din țară fără să clipească.
Nu de bunăvoie. Mai întâi se închid școlile și grădinițele, apoi pleacă familiile tinere, rămân bătrânii, iar apoi povestea satului se încheie… Și cel mai înspăimântător este că autoritățile nu au nicio soluție pentru această problemă.
Sociologul și politologul Ian Lisnevschi a încercat să răspundă la întrebarea — unde dispare Moldova? Una dintre concluzii este că mulți cetățeni ai țării noastre și-au pierdut sensul de a rămâne.
S-au transformat în fire de praf purtate de vânt dintr-o țară în alta, de parcă nu arm ai avea rădăcini. Iată adevărata tragedie a Moldovei contemporane. Iar cauza nu e doar economică, spune Lisnevschi. Să ne amintim anii ’90 — atunci oamenii plecau peste hotare din nevoie financiară. Astăzi nu mai e doar despre economie, sărăcie sau lipsa locurilor de muncă.
Azi e mult mai grav. Este vorba despre pierderea sensului. Statistica scoate la iveală lucruri înfricoșătoare — într-o singură generație țara noastră a pierdut aproximativ 50% din populație. În 1991 eram 4,3 milioane de oameni, astăzi — mai puțin de 1,5 milioane.
REDUCEREA POPULAȚIEI MOLDOVEI
Din 1991 Moldova a pierdut 50% din populație
1991 — 4,3 milioane de oameni
2024 — aproximativ 1,5 milioane de oameni.
În studiul său, Lisnevschi a identificat cele mai dureroase puncte care îi determină pe moldoveni să plece. Economia, riscurile mai mari decât beneficiile. Primești un salariu mediu de 13 mii, dar cheltuielile sunt de 18.
70% dintre angajați trăiesc în stres financiar constant.
47% abia reușesc să supraviețuiască de la un salariu la altul.
Doar 10% își planifică viitorul. Și iată rezultatul, spune Lisnevschi: când nu poți planifica viitorul, planifici plecarea.Dacă în anii ’90 emigrarea era un mod de supraviețuire, astăzi a devenit o alegere conștientă, un ritual al maturizării, consideră expertul.Rezultatul este următorul: potrivit sondajelor, 72% dintre tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani vor să plece din țară, iar printre elevii claselor 9–12, 63% își doresc același lucru.
CULTURA MIGRAȚIEI
72% dintre tinerii între 18 și 35 de ani vor să plece
63% dintre liceeni vor să părăsească țara .
Lisnevschi subliniază: plecarea din Moldova a devenit o normă de comportament, iar atunci când rămâi se cer explicații. De ce rămâi? Într-o asemenea țară? Care e sensul să rămâi aici? Un alt aspect important pe care îl remarcă sociologul este că sistemul educațional nu îi motivează pe tineri să rămână, ci, dimpotrivă, îi exportă. Motivul e același – toate acele discuții despre faptul că „în altă parte e mai bine decât aici”. Care mai e sensul să rămâi?
În rezultat, 87% dintre studenți planifică să plece peste hotare, iar 54% — imediat după obținerea diplomei. La toate acestea se adaugă nivelul scăzut de încredere în instituțiile statului. Cu alte cuvinte, cetățenii nu au încredere și nu respectă autoritățile, nu cred în ele. Rezultatul este următorul: încrederea variază între 12 și 18%. Și, din nou, aceeași întrebare: dacă în fiecare an situația se înrăutățește, care e sensul să rămâi?
IAN LISNEVSCHI, sociolog
„Migrația nu înseamnă doar lipsa banilor. Înseamnă lipsa sensului și a perspectivelor aici. Dacă le redai oamenilor sensul, statutul și predictibilitatea, ei se vor întoarce singuri — fără propagandă și fără lozinci”.
De aceea, catastrofa demografică prin care trece acum Moldova este deja o consecință, nu o cauză a celorlalte probleme ale țării. După cum spune Lisnevschi, am ajuns într-un punct fără întoarcere. Diagnosticul este deja pus. Fiecare a treia familie are rude peste hotare. Unul din patru copii crește într-o familie cu părinți migranți. În plus, rata natalității în Moldova s-a inversat compley — norma este 2,1, realitatea este de 1,2.
Peste 10 ani, numărul tinerilor va fi insuficient pentru a susține societatea și economia. Iar ce face guvernarea? Nimic. Chiar și în programul de guvernare al cabinetului Munteanu acest subiect nu ocupă nici măcar o jumătate de pagină.
Acolo se vorbește doar despre stimularea diasporei să investească în economia Moldovei — dar nu se spune un cuvânt despre cum să-i facem pe oameni să se întoarcă. Și atunci apare următoarea întrebare — dar unde să se întoarcă? În ce fel de Moldovă? În loc de soluții, autoritățile și experții loiali puterii încearcă din răsputeri să vândă o gogoașă goală, o bomboană stricată învelită într-un ambalaj colorat.
Discuția care a avut loc recent între economistul Veaceslav Ioniță și un alt expert, Adrian Lupușor, este o ilustrare clasică a acestui fenomen. Centrul analitic IDIS „Viitorul”, reprezentat de economistul Veaceslav Ioniță, a ajuns în studiul său la concluzia că o situație atât de dezastruoasă în economia Moldovei nu a mai existat din anii ’90, iar recesiunea actuală este expresia unui eșec profund.
La aceste concluzii a reacționat expertul dintr-un alt ONG — „Expert-Grup”, Adrian Lupușor, care a declarat că datele prezentate au fost interpretate greșit și că situația economică a Moldovei nu este chiar atât de rea. Discuțiile despre recesiune — sunt minciuni. Cică, priviți, scrie Lupușor, în al doilea trimestru al anului 2025 PIB-ul a crescut cu 1,1%. Asta înseamnă că economia e în creștere, nu există nicio recesiune.
Veaceslav Ioniță n-a mai răbdat: De cinci ani economia este în scădere, despre ce vorbiți?
VEACESLAV IONIȚĂ, expert economic IDIS-Viitorul
În ceea ce privește producția agricolă înregistrăm un minus de 14%, asta înseamnă cam 7 miliarde de lei. Producția industrială — minus 30% și ceva. Locuri de muncă — minus 30 de mii. Toate acestea arată că recesiunea nu este doar o chestiune tehnică, e ca un termometru care arată 38 de grade — înseamnă că în organism au loc procese. Și eu am spus-o: oameni buni, lăsați-o baltă.
Recesiunea arată starea deplorabilă a economiei noastre: nu doar în două trimestre din 2024 — da, tehnic a fost în 2024 — dar în ultimii cinci ani suntem în minus la agricultură, industrie, export și forță de muncă. Și am explicat: da, recesiunea a fost în 2024, dar acum prezentăm situația din 2025 și ea este și mai gravă. Cine spune că situația e bună greșește. Este cel puțin incorect.
Pe fundalul prăbușirii economice din țara noastră, criminalitatea este în creștere, la fel și traficul și consumul de droguri — inclusiv în rândul copiilor. Crește și sărăcia. La nivel național, aceasta a ajuns deja la aproape 40%. Și mai grav este că sărăcia crelte în rândul copiilor.
Aceasta este adevărata hârtie de turnesol, indicatorul după care se poate judeca starea generală a unei societăți. Așa cum a scris liderul PLDM, Vlad Filat, în timp ce guvernarea își construiește imaginea prin campanii caritabile, statisticile oficiale arată un adevăr amar: fiecare al treilea copil din Moldova trăiește în sărăcie.
Filat face aluzie la o recentă acțiune pe care organizatorii au numit-o „caritabilă”, în sprijinul copiilor Moldovei. Într-un local din capitală s-au adunat oaspeți de rang înalt — deputați PAS și membri ai guvernului, inclusiv premierul Alexandru Munteanu. Iar pe distinșii oaspeți i-a servit vicepreședintele parlamentului Doina Gherman.
Ea însăși a publicat pe pagina sa de pe rețelele sociale un video sub care a scris:
„A fost o bucurie să particip, în calitate de chelner voluntar, la cina caritabilă. Mulțumesc colegilor care s-au alăturat acestei misiuni importante și organizatorilor pentru invitație. Acum peste 1000 de copii vor primi cadouri de sărbătorile de iarnă”.
Toată lumea e veselă, cu entuziasm își alege felurile de mâncare din meniu. Gherman, cu profesionalism și zâmbet, se străduiește să-i mulțumească pe oaspeți. Când ar mai avea ocazia să-l servească pe însuși premierul? Rolul de chelneriță PAS i se potrivește de minune.
Se pare că acesta este unul dintre acele cazuri în care PR-ul politic e mai dăunător decât recunoașterea unei probleme reale. Și a uneia mari. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, 33,6% dintre copiii din Moldova trăiesc în sărăcie absolută. 17,1% dintre copii se află în stare de sărăcie extremă, 46,6% dintre copiii din zonele rurale trăiesc sub pragul sărăciei. După cum spune liderul PLDM, cifrele nu mint, și fiecare procent din acest raport este un copil care trăiește într-o casă rece, se așază la o masă goală și amână visele pentru mai târziu.
Dacă ar fi să le redai oamenilor sensul, așa cum spune Lisnevschi, casa se va încălzi, masa se va umple, iar visurile vor începe să se împlinească.
Mai rămâne doar ca la conducere să fie oameni capabili să redea sensul vieții cetățenilor Moldovei — nu să joace rolul unor „califi pentru o oră”, rupând firimituri din plăcinta lor grasă pentru a le arunca copiilor.
Pentru ca cetățenii să nu mai fie, ca niște fire de praf fără rădăcini, purtate de vântul european. Atunci, poate, în ferestrele goale ale caselor părăsite din satele Moldovei va apărea din nou lumina.
