Bătrânețile în satele Moldovei sunt tot mai adesea o luptă zilnică pentru supraviețuire. Mulți pensionari trăiesc singuri, uitați de copii, de nepoți și, cel mai grav, de autorități. Cu pensii mici și fără sprijin, oamenii se descurcă cum pot, în frig, foame și lipsuri.
Este și povestea Mariei Luca din satul Costești, raionul Ialoveni — o femeie de aproape 80 de ani care își duce bătrânețea singură într-o casă pustie. Fără lemne pentru iarnă, fără ajutor și cu o pensie de puțin peste două mii de lei, ea încearcă să-și păstreze speranța că cineva îi va păși pragul casei cu o mână de ajutor.
O poveste care arată, de fapt, realitatea dură a bătrâneților la sat în Republica Moldova, vedeți în reportajul ce urmează.
Maria Luca are 78 de ani și o poveste de viață tristă. Soțul ei a decedat acum câția ani. Copii nu a avut, iar acum, ajunsă la bătrânețe, când are cea mai mare nevoie de un ajutor, a rămas singură cu Dumnezeu, așa cum spune ea.
, MARIA LUCA, locuitoare a satului Costești, Ialoveni
Cam greu. Singură. Fiecare îi are pe ai lui. Cu ce poate să mă ajute pe mine? Iată prin ogradă câte puțin, mai adun o frunză, doar ca să mă mai port puțin, pentru că mă dor picioarele.
Se descurcă greu cu o pensie de doar 2.000 de lei, care abia îi ajunge pentru strictul necesar. Lemne pentru a ieși din această iarnă, nu a reușit să adune. Maria Luca spune că se va încălzi crengile adunate din curte și grădină.
MARIA LUCA , locuitoare a satului Costești, Ialoveni
Iată mai strâng vreascurele, mai tai câte o creangă de nuc. Cam greu, dar cu 2000 ce să faci? De mâncare trebuie, de celea trebuie, m-ai nu ajunge. Eu trebuie să-mi adun pentru lemne un an de zile, dar ce să mănânc? Când mai ai pe cineva, te mai ajută, îți mai dă câte o copeică, te mai ajută, dar dacă nu am pe nimeni, la cine să mă rog?
Maria trăiește într-o cămăruță îngustă, unde își face focul doar seara ca să se încălzească, petrecând zilele în singurătate. Fără gaz și cu o butelie veche, își gătește din puținul pe care îl are, încercând să supraviețuiască din pensia modestă.
MARIA LUCA, locuitoare a satului Costești, Ialoveni
Am în casă o ”plitișoară”. Vara mai fac aici, iată am o plită la gaz. – Cu butelia de gaz și dumneavoastră? – Da, da. Iată acolo am acoperit-o și când am nevoie mai fac și la ea. Dimineața un ceai, aici fac repede. Încălzesc mâncarea, mănânc și iată aici dorm și eu, aici fac totul. Gătesc și aici la plită cate ceva, pentru că nu poți să arzi curentul, trebuie bani. Dar dacă să fac focul chiar degeaba? Mai încălzesc niște apă, gătesc un borș, așa, ce este.
Deși nu a primit niciodată ajutor de la stat sau primărie, Maria Luca nu și-a pierdut speranța că, într-o zi, cineva își va aminti și de ea.
MARIA LUCA, locuitoare a satului Costești, Ialoveni
Nu mi-au dat nimic. Acum dacă mi-a da de iarnă, dar așa nu. – Dar în alți ani v-au ajutat cu ceva sau nu? – Nu. Nu prea ajutor. Te duci la ei, dar de parcă te duci să te rogi și ne zic că ”facem, așteaptă că facem, îți dăm lemne, îți dăm ceea… când trece iarna și nimic nu dau și gata.
Femeia spune cu amărăciune că autoritățile au întors spatele bătrânilor rămași singuri și uitați de toți. Trăiește din promisiuni și speranțe, dar recunoaște că, în realitate, nimeni nu le mai oferă nici măcar un ajutor de sărbători.
MARIA, locuitoare a satului Costești, Ialoveni
Trebuie, numaidecât, mai ales dacă nu are cine. Să fi avut pe cineva, mie nu mi-ar fi trebuit nimic, dar dacă nu are cine, mă mai rog și eu, ce să fac? – Auzim doar promisiuni, că pensia se va mai mări, dar ați avut vreo majorare? – Ei, ce se mărește, că mai mult se scumpește. Asta-i pensie? Asta nu-i pensie la ei. Vă spun drept că-i greu.
Iată aud că le dau de Anul Nou produse, de Paște, de sărbători… nimic nu mi-au adus. Să văd și eu vreodată că-mi oferă un ajutor niște macaroane, ceva de mâncare să aducă.
În 2024, rata sărăciei în Republica Moldova a fost de 31,6%, conform datelor oficiale publicate de Biroul Național de Statistică. Aceasta înseamnă că aproximativ o treime din populație trăiește sub pragul sărăciei absolute, adică nu dispune de venituri suficiente pentru a-și asigura minimul necesar de trai. Situația este și mai gravă în zonele rurale, unde rata sărăciei absolute și extreme este de trei ori mai mare decât în orașe.
