A lucrat ca profesoară de limba franceză toată viața, iar acum, la 65 de ani, Ludmila Caterinciuc din satul Boșcana, raionul Criuleni trăiește una dintre cele mai grele încercări. Diagnosticată acuь aproximativ jumate de an cu o boală gravă, a trecut printr-o operație dificilă și de atunci este aproape complet imobilizată la pat.
Trăiește singură, iar pensia ei mică abia îi ajunge pentru consumabilele medicale necesare. Singurul ajutor real îi vine de la fiul său, plecat în străinătate, care îi trimite bani lunar pentru tratament și cheltuieli curente. Fără sprijinul lui, Ludmila spune că nu ar ști cum să se descurce.
Pe doamna Ludmila am găsit-o în pat, în camera din mijlocul casei – unica încăpere unde mai ajunge singură. Era învelită într-o plapumă groasă, iar lângă ea, caloriferul era aprins, încercând să-i țină de cald în zilele reci. Trăiește singură, fără soț, iar de când a fost diagnosticată cu o boală severă, în luna mai, și a suferit o intervenție chirurgicală grea, a rămas aproape complet imobilizată.
LUDMILA, pensionară
– Repede obosesc. Foarte repede. Și încep să cad jos. Și din cauza asta nu prea mă forțez. Așa, prin casă, da, vedeți în ce hal stau. Asta fiindcă sunt singură și nu are cine mă ajută. Atât că băiatul acesta mai vine uneori și mai mută ceva, câte un lucru, dar pentru mine e important ca toate cele necesare să fie lângă mine.
Fosta profesoară, care și-a dedicat viața educației, primește acum o pensie modestă de doar 4000 de lei, insuficientă pentru tratamentul bolii care o macină. Singura ei alinare este sprijinul băiatului, care muncește în Franța și îi trimite lunar bani pentru medicamente și consumabile.
LUDMILA, pensionară
– O cutie de pampers costă 400 și ceva de lei. La 400, 500, depinde…Când te gândești că pensia este 4000 de lei, eu mai mult de jumătate, dar poate și mai mult am cheltuit pe cheltuielile astea. Pe urmă îmi trebuie și medicamente, diferite pastile, drumuri. Trebuie să merg la consultații, la medic. Iarăși trebuie bani.
Iar atunci când are nevoie cumpărături sau să meargă la spital, pensionara este ajutată ocazional de un prieten al fiului ei.
LUDMILA, pensionară
– Nu mă prea mă descurcam, dacă n-ar fi băiatul. Și scopul acesta a fost, când am decis, când am aflat că am operație și o să fie complicată, l-am rugat pe băiat să rămână acolo. El are și el o sumă, primește și îmi trimite bani. Am noroc de băiat.+(03:24-03.39) Și îmi trimite în fiecare lună, dar poate o dată, dar poate și două ori, bani. Foarte scumpe sunt toate consumabilele astea, dar fără ele nu pot.
Menționăm că pensia medie în Republica Moldova, conform datelor oficiale din 2024, este de aproximativ 3.900 lei pe lună, un nivel care abia acoperă minimul de existență pentru pensionari. Mulți dintre ei nu au copii plecați în străinătate. Trăiesc singuri, confruntându-se cu o problemă majoră – sărăcia fără speranță.
