La 28 de ani, Daniela din satul Boșcana, raionul Criuleni, a trecut prin încercări mai grele decât mulți alții. Este mama a trei copii, iar băiatul cel mare, în vârstă de 11 ani, are o dizabilitate severă și are nevoie de îngrijire permanentă.
De atunci, viața ei s-a transformat într-o luptă continuă. Ea este asistent personal pentru băiatul ei, dar salariul este mic și abia ajunge pentru toate nevoile familiei.
Acum își crește singură copiii, fiind în proces de divorț, astfel toată responsabilitatea căzându-i pe umeri.
Daniela a rămas însărcinată foarte tânără, iar după naștere viața ei s-a schimbat complet din cauza problemelor de sănătate ale primului copil. De atunci, fiecare zi a devenit o luptă continuă. Soarta însă i-a mai dat o lovitură: de curând s-a despărțit de soțul ei, iar acum trebuie să se descurce singură cu toți cei trei copii – băiatul cu dizabilitate, o fetiță de cinci ani care merge la grădiniță și o fetiță de șapte luni.
DANIELA, mamă
– Când mergeam să fac ecografiile, nu mi se spunea clar ce are. Îmi spuneau doar că are o pată pe creier și îmi recomandau să întrerup sarcina. Eu le-am spus că sora mea are o pată pe creier și este destul de sănătoasă, așa că m-am gândit că și la noi va fi la fel. Însă, după naștere, copilul avea mai multe probleme și a fost dus la operație chiar a doua zi.
– Greu am ieșit din această situație, dar după deja ne-am împăcat cu gândul că nu avem ce face. Am încercat pe la clinici private, masaj, dar nimic.
Daniela trăiește împreună cu mama sa și cele trei suflete într-o căsuță modestă, oferită temporar de niște oameni miloși. Își dorește foarte mult un acoperiș propriu, însă salariul de sub 6000 de lei pe care îl câștigă ca asistent personal pentru copilul său cu dizabilitate nu-i ajunge pentru a acoperi cheltuielile zilnice
DANIELA, mamă
– Această sumă pentru dizabilitate este una suficientă? – Nu, nu, fiindcă este un efort foarte mare. Când este un copil mai mic, mai slab, dar el acum e destul de mare. E greu.
– Doar pentru copii. Serviciile comunale și deja scutece, mâncare, tot necesarul pentru ei. Surorile mă mai ajută, rudele, mama mă ajută. Ne descurcăm încet.
– Mulți ani mi-au trebuit ca să ne decidem la al doilea copil. Mult timp au insistat rudele soțului, dar ne gândeam și noi ca o să-i fie de ajutor băiatului mai mare.
Băiatul ei este mobilizat la pat, iar în lipsa unui ajutor în casă, aparatele primite din donații sunt singurul sprijin practic pe care îl are.
DANIELA, mamă
– Le-am primit cadou de la niște persoane necunoscute. Este vorba despre un cărucior electric, căruia trebuie să-i pun material deasupra și să-i încarc acumulatorii. Acest aparat mă ajută să-l ridic pe el și este un mare ajutor pentru mine. Cum el este greu pentru mine, acest cărucior reprezintă un plus foarte mare.
Cei care doresc să ofere o mână de ajutor și nu rămân indiferenți la povestea Danielei, o pot contacta direct la numărul afișat pe ecran.