Dacă o asculți pe Maia Sandu, ne aflăm în ultima fază a dezagregării statului, în pragul prăbușirii și colapsului. Moldova, potrivit spuselor ei, este o țară cu o securitate șubredă, unde serviciile secrete străine se simt ca acasă. Nu are rost să ne revoltăm când ni se spune că Moldova se află pe ultimul loc în lume în ceea ce privește nivelul de securitate și că nu suntem capabili să facem față ingerinței externe. Zi de zi, Maia Sandu bate alarma în privința unei amenințări iminente: 24/7, deasupra noastră atârnă sabia lui Damocles — mâna Moscovei.
Intervenția externă a existat, există și va exista — acesta este motivul primordial pentru care există serviciile de informații: pentru intervenție, dar și pentru contrainformații, menite să o detecteze și să o contracareze.
Președintele Trump a declarat că angajații USAID s-au implicat în afacerile interne ale unor state suverane. Poate că într-o zi vom afla cum au luptat în tăcere serviciile secrete moldovenești împotriva acestor ingerințe. Orice țară care dispune de suficiente resurse investește în operațiuni de influență în alte state pentru a-și promova propriile interese.
Asta nu-i împiedică pe oameni, în toată lumea, să-și bea cafeaua dimineața, în timp ce doar Recean doarme cu lumina aprinsă, pe o valiză în care are doar câteva rânduri de lenjerie, trăind într-un regim de abstinență informațională News Alert, într-o stare de anxietate acută, de paranoia, așteptând permanent catastrofa, asemenea unui pieton care nu poate traversa strada pentru că semaforul a încremenit pe roșu, în așteptarea celor 10.000 de soldați ruși.
Pentru a discredita din start orice critică, astfel încât autoritățile să poată comite nestingherite cele mai absurde greșeli, ni se administrează zilnic, cu lingurița, noi doze de elixir al războiului psihologic.
Este absurd să elogiăm serviciile secrete, în timp ce susținem că trăim într-o stare permanentă de teamă față de Rusia.
Dacă ele își îndeplinesc atribuțiile, atunci de ce nu reușesc să ne protejeze? Ori trebuie schimbați conducătorii din domeniul securității, ori trebuie să încetăm să mai batem câmpii.
Serviciile secrete trebuie să fie doctorul statului, nu pacientul său evadat.
Rusia a devenit explicația universală pentru infantilismul și incompetența autorităților. Dacă în Occident această minciună încă se suprapune peste o ură istorică față de Rusia, la noi totul pare artificial și stângaci.
Trebuie să uităm de drepturi și libertăți, „pentru că Rusia”; să votăm cu ei, „pentru că Rusia”; pentru că doar ei, și nimeni altcineva, trebuie să rămână la putere și să ne citească în continuare, seară de seară, o saga bipolară despre o Rusie în colaps, dar în același timp puternică — un remake mediocru al basmului sovietic despre Occidentul în descompunere.
Lupta cu Rusia a devenit programul de dezvoltare al țării, pâinea, apa, ploaia, dragostea, despărțirea, sensul vieții.
Nu a existat și nu există nicio amenințare externă capabilă să influențeze radical rezultatul alegerilor, în afară de rusofrenia cultivată de guvernare. Maia Sandu a înfruntat singură presiunea Rusiei și a câștigat alegerile prezidențiale.
Pentru a obține al doilea mandat pentru PAS, a fost brusc nevoie de ajutorul României — care, paradoxal, nu a rezistat presiunii Rusiei și a anulat rezultatele alegerilor.
Singurul argument pentru introducerea unor măsuri draconice și aplicarea unor mecanisme antidemocratice este mâna Moscovei, iar cea mai bună scuză — tocurile lui Soros.
