Ziua Jurnalistului este marcată astăzi, 12 iunie, într-un climat tensionat pentru presa din Republica Moldova. Deși libertatea de exprimare ar trebui să fie un drept garantat, jurnaliștii de opoziție se confruntă cu restricții impuse chiar de actuala guvernare, care se reclamă un promotor al democrației.
Cu toate acestea, în ultimii doi ani, autoritățile au închis 17 posturi TV, zeci de site-uri și portaluri de știri, iar Moldova a pierdut poziții importante în clasamentele internaționale privind libertatea presei. Accesul la informație este tot mai limitat, iar presa este împărțită între „ai lor” și „ai noștri”, în funcție de afinitățile față de guvernare. Ziua Jurnalistului nu mai este o sărbătoare a solidarității, ci o radiografie a cenzurii și a dublelor standarde din actualul sistem.
Într-o țară unde instituțiile media ale opoziției sunt închise, cu complicitatea tacită a celor aflați la putere, solidaritatea între jurnaliști rămâne doar un vis. Regimul Sandu-PAS continuă să împartă presa în „corectă” și „incorectă”, iar Moldova pierde an de an poziții în Clasamentul Mondial al Libertății Presei. Mai mult, sondajele arată că oamenii au pierdut încrederea în televiziuni și s- au orientat spre media online, în timp ce experții susțin că multe posturi TV au fost închise pentru că îndrăzneau să critice guvernarea.
Exact asta s-a întâmplat și cu postul nostru de televiziune, căruia i s- a sistat licența de emisie tocmai din cauza poziției critice față de politica PAS. Iar procesul de judecată, inițiat de canalul nostru pentru a contesta decizia de retragere a licenței din diverse motive, este tergiversat. După ce ne-a fost interzis să mai transmitem la TV, jurnaliștii Canal 5 au devenit ținta atacurilor abuzive din partea reprezentanților guvernului, care evită să răspundă la întrebările incomode.
De mai bine de șase luni, jurnaliștii noștri nu au voie să participe la ședințele Guvernului, sub pretextul că trebuie să semnăm un cod deontologic și ca instituția pe care o reprezentăm să fie avizată de Consiliul Audiovizualului. Toate acestea, deși compania noastră este activă și munca se desfășoară online, unde astfel de restricții nu există. Astfel, accesul nostru la Guvern, Parlament și Președinție este INTERZIS, împiedicându-ne să ne facem meseria corect și liber.
– Dar dvs în baza la ce nu ne permiteți să avem acces? – Serviciul
de presă face accesul la ședința de Guvern.
– Vi s-a comunicat doar verbal ca nouă să nu ne permiteți accesul?
– Nu ni s-a comunicat nimic. Dumnealor au făcut accesul, iată domnul Vodă a ieșit și doamna Jignea, respectiv, astăzi au făcut accesul la mass- media.
Același lucru se întâmplă și la evenimentele publice unde participă reprezentanții puterii PAS. De exemplu, în timpul vizitei președintelui României, Nicușor Dan, în Republica Moldova, echipa noastră de filmare a fost împiedicată să se apropie chiar și pe trotuar de oficiali pentru a le pune întrebări și a fost bruscată de agenții de pază.
– Suntem într-un loc public, noi nu avem acces în Președinție, nu avem acces în Guvern, dar avem loc aici. Deja întreceți măsura, sunt cetățean de rând, în primul rând.
În doar doi ani, Republica Moldova a asistat la închiderea brutală a 17 posturi de televiziune, inclusiv a celui pe care îl reprezentăm, alături de mai multe stații de radio, portaluri de știri și peste 100 de canale Telegram. În această perioadă, țara noastră a coborât dramatic cu șapte poziții în Clasamentul Libertății Presei al organizației „Reporteri fără frontiere” — o consecință directă a instaurării unui mecanism opac și arbitrar prin care autoritățile retrag licențele mass-media într-un timp record, fără nicio transparență.
Aceste măsuri represive au afectat grav și poziția Moldovei în Indicele Global al Democrației, potrivit raportului Economist Intelligence Unit din 2023 și 2024. Libertatea de exprimare este sufocată, cenzura este generalizată, iar accesul la internet este tot mai restricționat — aspecte alarmante confirmate și de Departamentul de Stat al SUA în raportul său privind drepturile omului din 2024.
Acțiunile guvernării nu doar că limitează grav dreptul cetățenilor la informare, ci și erodează complet încrederea publicului în mass- media. Studiile sociologice arată o prăbușire a încrederii în televiziune, ajunsă la un nivel fără precedent, de doar 10% în 2024, potrivit cercetării Intelect Group.
