În urmă cu mai bine de trei ani, invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a transformat-o în cea mai sancționată țară din lume și a afectat grav imaginea companiilor occidentale care continuau să opereze acolo. Cu toate acestea, aproximativ 70% dintre firmele italiene prezente pe piața rusă au ales să rămână, relatează The Moscow Times.
Într-un interviu acordat publicației economice ruse RBC, Vincenzo Trani, președintele Camerei de Comerț Italo-Ruse, a vorbit despre incertitudinea care a dominat deciziile liderilor italieni în urma invaziei din 24 februarie 2022.
Primele zile ale conflictului au fost marcate de confuzie și panică generalizată în rândul investitorilor străini, iar aeroporturile din Moscova au devenit martorele unui exod rapid. Pe măsură ce tensiunile creșteau, tot mai multe companii occidentale au început să se retragă din Rusia. Cele mai vulnerabile erau brandurile mari, orientate spre consumatori, care riscau boicoturi și presiuni publice dacă rămâneau. În lipsa unor restricții directe, deciziile de retragere au fost determinate de factori economici și reputaționali.
Firmele italiene au avut, în mare parte, aceleași motive ca și restul afacerilor occidentale pentru a pleca: lipsa unei cote semnificative de piață sau intrarea directă sub incidența sancțiunilor internaționale. De asemenea, Roma a retras din Rusia companiile de stat italiene.
„Blocați” în Rusia
Pe de altă parte, cele care au rămas au avut trăsături comune: incertitudine managerială, dificultatea de a părăsi rapid piața, dar și o serie de factori specifici.
În vara anului 2022, autoritățile ruse au introdus proceduri tot mai dure și politizate de „vânzare forțată” a activelor deținute de firmele străine. Multe companii s-au declarat blocate în Rusia, fără opțiuni viabile de ieșire. Un element diferențiator pentru companiile italiene a fost, potrivit lui Trani, sentimentul de „relativ confort” în Rusia. În timp ce activele unor companii din Germania, Franța, Finlanda sau Danemarca au fost confiscate definitiv, singura companie italiană afectată – producătorul de echipamente de încălzire Ariston – și-a recuperat în cele din urmă filialele, după un lobby intens. Acest episod a oferit un sentiment de siguranță firmelor italiene. Trani a subliniat și cultura de risc a firmelor italiene: acestea sunt obișnuite să opereze în medii instabile, în care regulile nu sunt întotdeauna clare.
A comparat companiile italiene cu cele rusești în ceea ce privește flexibilitatea și capacitatea de adaptare, adăugând că multe dintre ele au ales să aștepte și să vadă cum evoluează situația.
Rădăcini istorice
Această mentalitate are și rădăcini istorice. Trani a menționat relațiile strânse dintre Italia și Rusia, invocând exemplul investiției Fiat din anii 60 în industria auto sovietică. El nu a ezitat să aducă în discuție figura lui Silvio Berlusconi, cunoscut pentru relația apropiată cu Vladimir Putin.
UniCredit, una dintre cele mai mari bănci italiene, continuă să opereze în Rusia, alegând o strategie de reducere treptată a expunerii în locul unei vânzări grăbite. În mai 2025, Reuters relata că bănci din Emiratele Arabe erau interesate să preia operațiunile rămase, dar la un preț considerabil mai mic. În același timp, Intesa Sanpaolo a obținut aprobarea de a părăsi piața rusă, însă această plecare nu s-a concretizat.
Climat instabil și complex
Dacă a fost o decizie bună să rămână sau nu, rămâne o întrebare deschisă. Firmele care au plecat au putut să-și încheie socotelile, în timp ce cele rămase operează într-un climat instabil și complex. Trani a remarcat că, deși companiile italiene din Rusia pot fi profitabile, ele trăiesc într-o stare continuă de incertitudine.
La începutul acestui an, o posibilă îmbunătățire a relațiilor dintre Moscova și Washington – marcată de convorbiri între Trump și Putin, precum și întâlniri diplomatice la Riyadh – a alimentat speculații privind relaxarea sancțiunilor. Companiile americane și europene au început să ia în calcul revenirea pe piața rusă. Totuși, realitatea geopolitică actuală sugerează că acest optimism este prematur.
Trani avertizează că sfârșitul războiului nu va însemna automat și o normalizare a mediului de afaceri. Putin impune condiții tot mai dure pentru întoarcerea companiilor străine. Cu toate acestea, interesul companiilor italiene pentru o eventuală revenire rămâne ridicat. Vincenzo Trani, care locuiește în Rusia de 25 de ani, nu are de gând să plece prea curând: „Nu plec până nu mă dau afară”. A studiat la Institutul de Relații Economice Externe din Sankt Petersburg, a lucrat pentru BERD și este fondatorul celei mai mari platforme de car-sharing din Rusia. Aflându-se la al doilea mandat în fruntea Camerei de Comerț Italo-Ruse, Trani declară: „Întotdeauna spun că nu sunt italian, ci napolitan”. El citează spiritul de risc al orașului natal, aflat la umbra Vezuviului, pentru a-și explica perseverența în fața incertitudinii: „Ne-am obișnuit să trăim cu riscuri – și să le acceptăm ca parte a vieții”.
