Nu au avut, nu au și nici nu se știe când vor ajunge să aibă canalizare centralizată. În anul 2025, în satul Prepelița, raionul Sîngerei, locuitorii continuă să trăiască ca pe vremuri. De zeci de ani, problema persistă, iar oamenii sunt nevoiți să găsească singuri soluții improvizate, suportând din buzunarul propriu costurile întreținerii unor sisteme primitive. Această realitate reflectă o situație tristă și cel mai des întâlnită în zonele rurale ale Moldovei, unde condițiile normale de trai întârzie să ajungă. Iată și cifra alarmantă care vorbește de la sine – în Moldova – doar una din zece localități are acces la serviciile de canalizare centralizată.
În secolul XXI, mulți oameni de la sate trăiesc încă fără condiții normale. Este și cazul locuitorilor din satul Prepelița, raionul Sîngerei, care nu au avut niciodată canalizare centralizată. În căutare de soluții, mulți și-au amenajat singuri gropi pentru reziduri.
– Nu este canalizare deloc în sat, doar ceea ce am făcut singuri noi, dar o canalizare centrală nu este.
– Cum vă descurcați?
– Fiecare cum poate.
– Așa, dumneavoastră personal ați făcut canalizare.
– Da.
– Când ați făcut-o?
– Când am făcut casă, apoi am făcut o canalizare într-un loc, am făcut-o în vale, dar erau probleme.
– Trebuie canalizare numai de cât.
– Apeduct aveți?
– Apeduct avem, clar că avem, dar vedeți că e apeduct pus aici în sat și de la arteziană și nu prea.
– Câteodată lucrează, câteodată nu, nu lucrează.
– Care e situația la dumneavoastră? Aveți veceu în casă, afară?
– Noi avem și afară, și în casă.
– Canalizarea merge tot pe aici. Avem, dar e în ogradă. Fiecare se ocupă personal de ea. Și nu e chiar ușor.
– Dar fiecare om are canalizare acasă, inclusiv și Dvs?
– Da, fiecare are a lui, iată veceul, apa care se scurge din bucătărie am căldare specială unde curge și o vărs pe pământ.
– Veceu în casă nu aveți?
– Nu, numai apa.
– Dar când ați făcut groapa de canalizare?
– Are vreo 10-15 ani.
Locuitorii se plâng că au ridicat în repetate rânduri problema, însă fără rezultat.
– Dar nu ați solicitat ca să fie rezolvată această problemă?
– Noi de multe ori ridicăm întrebarea, dar nu se face.
– Ar fi bine să fie canalizare?
– Foarte bine ar fi.
Acum, oamenii sunt nevoiți, o dată la câteva luni, să scoată bani din buzunar pentru a chema o mașină specială care să curețe groapă pentru reziduuri sanitare, iar costul poate ajunge și până la aproximativ 1000 de lei.
– Plătim și vine mașina din raion și curăță care vor să o curețe, dar care nu, merge așa înainte, depinde cum e făcută.
– Când ultima oară ați curățit canalizarea?
– Noi în tot anul putem să o curățim, dacă dacă suntem doar doi bătrâni, putem la un an, doi sau chiar trei.
Nici instituțiile publice nu sunt scutite de această problemă. Gimnaziul „Ion Ignatiuc” din localitate are un sistem propriu de canalizare, care trebuie curățat la fiecare trei luni.
SVETLANA ERIMEI, directoarea gimnaziului „Ion Ignatiuc”, s. Prepelița
– Apa la noi este, suntem aprovizionați de fântâna artezeană centrală, adică școală este conectată la apeduct. Privitor la canalizare, da, este o problemă și nu este o problemă numai la nivel de instituții de gimnaziu, dar este o problemă la nivel de localitate și nu numai la nivel de localitate. Cunosc majoritatea școlilor din raionul Sîngerei, nu sunt conectate la canalizare. Este o problemă, fiecare are haznaua său, curăță atunci când are nevoie, în rest, asta este situația.
Am încercat să discutăm cu primarul din satul Prepelița pentru a afla situația privind canalizarea centralizată, însă atunci când am mers cu echipa de filmare la Primărie, acesta nu era prezent la locul de muncă, iar la apelurile noastre telefonice nu a răspuns.
Menționăm că Republica Moldova continuă să se confrunte cu provocări semnificative în domeniul infrastructurii de alimentare cu apă și canalizare, în special în zonele rurale. Deși s-au înregistrat unele progrese în extinderea rețelelor de canalizare, acestea acoperă încă un procent redus din localitățile țării.
În anul 2024, acces la sistemele publice de canalizare au avut 53 municipii și orașe și 99 localități rurale, ceea ce reprezintă aproape 10% din localitățile țării, potrivit datelor BNS.
Comparativ cu anul precedent, numărul localităților cu acces la sistemele publice de canalizare date în exploatare s-a majorat cu doar 3,4%. Cea mai mare pondere a localităților cu acces la sistemele publice de canalizare este, desigur, în municipiul Chișinău – peste 65%. Circa 28% din localitățile din UTA Găgăuzia și 11,5% din localitățile din regiunea Centru dispun de sistemele publice de canalizare, pe când localitățile din regiunile Sud și Nord au cele mai mici rate de acces la acest tip de utilități publice – 7,5% și, respectiv, 5,1%.
