Militarizarea intensă a Moldovei, însoțită de o retorică antirusească agresivă, pentru care regimul Sandu-PAS este „răsplătit” cu credite de către Comisia Europeană, precum și ideea președintei Maia Sandu de a transforma Consiliul Suprem de Securitate într-un organ represiv — fac parte dintr-un singur plan aberant al Bruxelles- ului, în care a fost atrasă și Moldova.
Cum sunt toate acestea interconectate și ce pericole implică pentru țară, a analizat editorialista, Olga Dzatcovscaia.
Tot ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova, deciziile pe care le ia regimul Sandu–PAS, nu sunt evenimente dispersate care nu ar avea vreo legătură între ele, așa cum ar putea părea la prima vedere.
Politica bugetară, construită în ultimii ani aproape exclusiv pe credite externe, achiziția de armament în contextul apropierii accelerate de NATO, lobby-ul deschis pe care îl face PAS pentru vânzarea portului din Giurgiulești către România și nu către turci sau bulgari — fapt pentru care președintele Parlamentului, Igor Grosu, a fost deja acuzat de investitori străini — toate acestea fac parte dintr-un tablou mai amplu.
La fel și reforma justiției, care a dus recent la o demisie semnificativă – așa-zis – „din proprie inițiativă” a Procurorului General. Legalizarea cenzurii de către regimul PAS, de această dată în rețelele sociale. Și, în cele din urmă, inițiativa președintei Maia Sandu de a conferi Consiliului Suprem de Securitate, aflat sub conducerea sa, puteri exclusive.
Toate acestea sunt verigi ale aceluiași lanț care, în care este implicată direct Republica Moldova, în conformitate cu planurile Comisiei Europene și care urmează foarte curând să se ransforme într-un singur pumn geopolitic și militar-strategic.
Și acest pumn se constituie chiar acum, inclusiv pe teritoriul țării noastre, prin dezvoltarea infrastructurii rutiere, de transport și militare necesare în regiunea Mării Negre. Nu este greu de ghicit împotriva cui va fi îndreptat acest pumn. Împotriva Rusiei.
Se poate discuta la nesfârșit despre cât de adecvată este birocrația de la Bruxelles, însă, anume așa obiective și sarcini își propune Comisia Europeană. Iar în timp ce experții moldoveni dezbat ratingurile partidelor politice și speculează cine va ajunge în viitorul Parlament, Maia Sandu se grăbește — deloc întâmplător — să promoveze cât mai repede, înainte de alegerile parlamentare, așa- numita reformă a Consiliului Suprem de Securitate, care este o verigă-cheie în schema Comisiei Europene pentru constituirea acelui „pumn geopolitic”.
În fond, pentru Maia Sandu, dacă va reuși să concentreze toată puterea în mâinile sale după implementarea așa-numitei reforme a Consiliului Suprem de Securitate, componența viitorului Parlament nici nu mai contează atât de mult. Și-a asigurat deja controlul asupra acestuia.
Dacă proiectul privind CSS va fi adoptat, iar ordinele acestuia vor deveni obligatorii pentru Comisia Electorală Centrală, organele de drept și cele judiciare, Sandu va deține o putere deplină, limitată doar de Comisia Europeană. Iar Comisia Europeană, care a transformat-o pe Sandu într-o marionetă, are planuri de durată pentru Republica Moldova.
De facti, într-o țară cu sistem parlamentar, rolul legislativului va fi redus la un zero formal. Mai mulți experți, criticând inițiativa administrației Sandu privind reforma CSS, au afirmat că aceasta va reprezenta punctul final al uzurpării puterii. Cu alte cuvinte, CSS, în frunte cu Maia Sandu, a substitui și procuratura, și justiția, și Guvernul, și Parlamentul. Cu atât mai mult cu cât inițiativa prevede sancțiuni penale pentru nerespectarea deciziilor consiliului de pe lângă președinte.
Dar există un aspect pe care unii experți din Moldova nu-l observă — această uzurpare a puterii nu va fi atât din partea Maiei Sandu, care este doar executantul. Va fi, de fapt, o uzurpare a puterii în Moldova de către Comisia Europeană. O formă perversă de integrare europeană pe dos. Nu Moldova va adera la UE, ci Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei, va înlocui toate instituțiile statului moldovenesc, fără ca țara să aibă o perspectivă reală de aderare la acel mult-trâmbițat UE.
Această stare de lucruri, oricât de paradoxal ar părea pe fundalul declarațiilor pompoase despre viitorul european al Moldovei, convine tuturor: și Maiei Sandu, cu partidul ei de buzunar plin de ONG-iști incompetenți dar utili, și Comisiei Europene, condusă de prietena ei – Ursula.
Și nu mai contează lipsa rezultatelor reformelor, sau mai bine zis imitarea acestora, distrugerea ramurilor strategice ale economiei — nimeni în UE nu are nevoie de produsele moldovenești — sau depopularea și sărăcia cetățenilor Moldovei, deoarece este mult mai ușor să conduci astfel de oameni. Toate deciziile sunt luate și vor continua să fie luate la Bruxelles, nu la Chișinău.
În schimb, Comisia Europeană va arunca din când în când câte un „os” sub formă de laude către ajutoarele sale din PAS, indiferent de ce fac aceștia aici, și va închide ochii la abuzuri. Și, din când în când, va mai arunca câte un credit ca să nu le cadă pantalonii.
Dar aici apare o mare problemă pentru Sandu. Cine va purta, totuși, răspunderea, în cazul în care, de exemplu, ceva merge prost?
Undeva, în adâncul conștiinței, Maia Sandu înțelege că lucrurile pot „deraia” exact în cel mai nepotrivit moment. Și atunci, cine va răspunde pentru deciziile antistatale, antidemocratice, vădit represive, adoptate de Consiliul Suprem de Securitate condus de ea, și pentru modul în care acestea sunt aplicate? Cine a semnat aceste decizii?
De aici, probabil, și vine toată această agitație legată de secretizarea autorului inițiativei. Faptul că în Parlament proiectul a fost prezentat de președintele comisiei pentru securitate națională, Lilian Carp, seamănă cu o încercare jalnică, de-a dreptul copilărească, de a trișa.
Canalul de Telegram SPPOT se întreabă pe bună dreptate — dacă tot este un proiect de lege atât de important din punct de vedere strategic, care vizează reforma Consiliului Suprem de Securitate și ar fi fost elaborat în cadrul aparatului președintelui Maia Sandu, de ce însă nimeni nu-și asumă oficial responsabilitatea de a fi elaborat textul documentului? Cine este autorul sau cine sunt autorii? Cine a trasat direcția reformei?
Cine a discutat inițiativa cu partenerii externi? : Redacția canalului Media Sppot a transmis o solicitare oficială președintei. Și iată ce răspuns a primit.
Administrația prezidențială a confirmat că proiectul a fost elaborat „în cadrul unui efort interinstituțional” cu participarea „a peste 30 de experți”. Și totuși, lista acestor experți, administrația Sandu a refuzat să o ofere.
Niciun nume, nici funcții, nici gradul de competență, nici semnături. După cum subliniază Sppot, administrația Sandu evită să furnizeze documentele-cheie, ascunzându-se în spatele unei formule standard privind protecția datelor cu caracter personal.
Totuși, la finalul scrisorii, au fost menționate câteva organizații care, aparent, joacă roluri-cheie. Pentru a alinia proiectul la standardele și practicile internaționale, cu sprijinul partenerilor internaționali și al reprezentanților societății civile, au fost organizate consultări și dezbateri, inclusiv cu: Misiunea de Parteneriat a Uniunii Europene, Fundația Konrad Adenauer, Centrul de la Geneva pentru Guvernarea Sectorului de Securitate, IPRE, ICDC, PISA și alte ONG-uri.
DIN RĂSPUNSUL ADMINISTRAȚIEI PREȘEDINTELUI RM CĂTRE MEDIA SPPOT:
Pentru a alinia proiectul la standardele și practicile internaționale, cu sprijinul partenerilor internaționali și al reprezentanților societății civile, au fost organizate consultări și dezbateri, inclusiv cu:
-
European Union Partnership Mission (EUPM)
-
Konrad-Adenauer-Stiftung (KAS)
-
Geneva Centre for Security Sector Governance (DCAF)– IPRE, ICDC, PISA și alte ONG-uri)
Cu alte cuvinte – fețe bine-cunoscute. Devine imediat clar de unde „îi cresc piciorușele”, sau mai bine zis, „cornițele”.
Fondurile străine, adică ONG-urile care s-au înmulțit în Moldova în anii independenței ca ciupercile după ploaie, iar pe timpul regimului Sandu-PAS, care s-a plămădit din același aluat, participă direct la elaborarea unor inițiative atât de importante.
Asta nu mai miră pe nimeni. Altceva atrage atenția — intenția evidentă de a nu-și da arama pe față. Iar când apare o asemenea impresie, urmează firesc întrebarea: de ce vă ascundeți chiar așa? Sau ce anume ascundeți? De ce și pentru ce anume vă temeți?
În aceeași scrisoare oficială către canalul de Telegram Sppot, administrația Sandu subliniază că nu poate fi dezvăluit autorul inițiativei, deoarece procesul de elaborare a proiectului a fost unul consultativ și bazat pe consens.
Într-un cuvânt, asta ar însemna că „ne-am adunat cu toții ca la colhoz, fiecare a venit cu o propunere, toate au fost luate în considerare, așa că, pentru a nu supăra pe nimeni, și fiindcă au fost atât de multe inițiative, am decis să nu menționăm un autor anume, ci să prezentăm munca drept un efort colectiv.”
Iar dacă ceva merge prost, atunci nimeni nu va fi tras la răspundere? E aproape identic cu situația Legii amnistiei, sub care au semnat mai mulți, însă doar Stamate a fost făcută vinovată, doar pentru că ea a fost inițiatoarea și a semnat. În cazul Sandu și al reformei CSS — inițiator este….. administrația? Și semnătura tot secretarul general sau adjuncții lui o vor pune?
Cum ar fi, de exemplu, în cazul răspunsului la solicitarea canalului de Telegram — acolo este semnătura Liliei Tonu, adjuncta secretarului general. Iar aici avem un alt document interesant.
Conform declarației de venit a acesteia, pentru anul 2024, ea a încasat peste 50 de mii de lei în baza unui contract de autor cu Fundația Konrad Adenauer — da, aceeași care a fost menționată printre altele ca fiind una dintre organizațiile consultate în elaborarea proiectului privind Consiliul Suprem de Securitate.
Acum suprapuneți această informație și următoarea, care se încadrează perfect în tabloul general al lucrurilor care se întâmplă în Republica Moldova, mai ales în ceea ce privește modul în care regimul Sandu-PAS înțelege și construiește securitatea națională și lupta împotriva amenințărilor externe, sub supravegherea atentă a Comisiei Europene.
Pare a fi corupție la cel mai înalt nivel. Doar că, dacă această corupție vine chiar din partea Comisiei Europene, atunci se pare că este… perfect acceptabil. Iată așa, Comisia Europeană a decis să acorde un grant de 10 mii de euro unor ONG-uri moldovenești. Pentru ce? Foarte simplu — pentru „traininguri și măsuri de protecție sau sprijin al sănătății mintale a membrilor echipei”.
Odată cu venirea la putere a regimului Sandu-PAS – „ONG-ist” a devenit o profesie bine plătită. Nu trebuie să faci nimic, nici să știi ceva sau să fii competent — tot ce ți se cere e să lingușești puterea. Pentru asta se plătește bine. Această alimentare regulată a așa-numitei societăți civile face parte din strategia Uniunii Europene de a menține regimul Sandu la putere. Cum s-ar spune, cei sătui sunt întotdeauna mulțumiți.
Dar, să atragem atenția și asupra unui alt eveniment important. Este vorba despre demisia procurorului general al Republicii Moldova din proprie inițiativă, în legătură cu trecerea sa în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție.
Cum așa? Ani de zile am asistat la o luptă acerbă pentru fotoliul de procuror general, una dintre cele mai importante funcții din țară, pentru care s-au scris și reforme, iar acum brusc — o demisie voluntară, neașteptată?
Pentru ca apoi să ne alegem din nou cu un procuror general cu titulatura „interimar”? Fostul premier și lider al PLDM, Vlad Filat, are un răspuns la această întrebare.
„În ultimii 15 ani, funcția de procuror general a devenit cea mai importantă din țara noastră — linia generală a tuturor partidelor. Această funcție a fost cumpărată, vândută, pentru ea s-a venit la putere, iar atunci când nu se obținea ce se dorea, unii chiar plecau. Toți viermii se transformă în fluturi? Da, dar nu chiar.
O președintă cu ambiții de procuror general a transformat această funcție într-o bisericuță, în care intră nu doar cu capul descoperit, ci își permite chiar să și fluiere.
De ce a plecat Ion Munteanu? Probabil a înțeles că, după atribuirea noilor competențe Consiliului Suprem de Securitate, în viitoarea cursă electorală nu va mai trebui doar să inițieze două dosare penale și să investigheze mirosul neplăcut din Chișinău, ci mult mai mult”, a scris Filat pe contul său de pe rețelele sociale.
Cu alte cuvinte, la Munteanu a funcționat instinctul de autoconservare, deși funcția de judecător în Consiliul Superior al Procurorilor în actuala putere este tot destul de șubredă. Anterior, Vlad Filat a subliniat nu doar caracterul antidemocratic al inițiativei de reformare a Consiliului Suprem de Securitate, ci și absurditatea ce ar decurge din aceasta, în cazul adoptării proiectului.
Nu doar că Sandu dorește să facă obligatorii deciziile CSS, a căror încălcare se pedepsește cu până la 5 ani de închisoare. Întreaga poveste este prezentată sub forma „aspirației spre integrarea europeană”, adică autorii apelează la practica europeană. În realitate, însă, în niciunul din cele 27 de state ale UE nu există un format al CSS așa cum îl propune Sandu.
Doar în 5 state comunitare, conform liderului LDPM, consiliile de securitate au puterea de a lua decizii — și numai în domeniul apărării și securității naționale. Dar „nicăieri Consiliul de Securitate nu își „crește eficiența” prin faptul că obligă sectorul privat să ia măsuri în domeniul justiției, așa cum este prevăzut, de exemplu, la articolul 15, punctul 10 din proiect.”
Aceasta este, în esență, ca și cum un medic de familie ar începe să dea amenzi pacienților săi pentru parcare neregulamentară. Acum, conform planului, CSS va emite amenzi și pedepse reale în masă, iar în loc să fie un organism consultativ, se va transforma într-un organ represiv. Iată doar câteva dintre funcțiile și drepturile pe care președinta intenționează să le acorde CSS-ului după reformare.
CSS va avea atribuții executive și de control asupra organelor și instituțiilor de stat; Deciziile CSS vor fi obligatorii pentru toate structurile de stat; CSS va primi statutul de organ central de coordonare și conducere în domeniul securității naționale, iar nerespectarea deciziilor CSS va atrage sancțiuni și pedepse cu închisoarea de până la 5 ani.
CU CE DREPTURI VREA SANDU SĂ ÎNZESTREZE CONSILIUL SUPREM DE SECURITATE (CSS)
-
CSS va avea atribuții executive și de control asupra organelor și instituțiilor de stat;
-
Deciziile CSS vor fi obligatorii pentru toate structurile de stat;
-
CSS va primi statutul de organ central de coordonare și conducere în domeniul securității naționale;
-
Nerespectarea deciziilor CSS va atrage sancțiuni și pedepse cu închisoarea de până la 5 ani.
Iar premierul Dorin Recean a menționat că: „Trebuie să consolidăm capacitatea de a coordona toate instituțiile responsabile de asigurarea securității. Vedem că domeniul securității a devenit unul intersectorial: este vorba de securitate cibernetică, economică, alimentară și energetică. Ca să nu mai vorbim de riscurile de natură militară venite din partea unui potențial inamic”.
DORIN RECEAN, prim-ministru
Trebuie să consolidăm capacitatea de a coordona toate instituțiile responsabile de asigurarea securității. Vedem că domeniul securității a devenit unul intersectorial: este vorba de securitate cibernetică, economică, alimentară și energetică. Ca să nu mai vorbim de riscurile de natură militară venite din partea unui potențial inamic.
Așadar, Recean a spus lucrul cel mai important. Una dintre principalele sarcini ale Consiliului Suprem de Securitate și ale actualei guvernări – în executarea voinței Uniunii Europene – este pregătirea pentru un eventual război cu Rusia. Însă, până atunci, trebuie înfrântă rezistența internă a propriului popor. Doar într-un asemenea format al Consiliului Suprem de Securitate, Sandu și
PAS vor putea suprima vocile care nu sunt de acord cu politica guvernării, căci este puțin probabil ca majoritatea populației din Moldova să accepte o asemenea perspectivă. până acum un organ pur consultativ – atribuții legislative, executive, judiciare și represive. De asemenea, ea intenționează să subordoneze direct așa-numitul „minister al propagandei” – centrul „Patriot”. Dacă Sandu va reuși, va putea să pedepsească pe oricine nu-i convine și să promoveze aceste acțiuni prin propriul ei aparat de propagandă. Președinta acționează ca într-o lovitură de stat mascată.
Ea urmărește să schimbe întregul echilibru constituțional al instituțiilor statului în favoarea sa. Să creeze o verticală a puterii sub controlul său personal și să o folosească drept bâtă împotriva celor nemulțumiți și opozanți – adică împotriva majorității”, a scris Ciubașenco
Și, cel mai important. Doar cu un asemenea Consiliu Suprem de Securitate, Sandu va putea pune în aplicare toate directivele Comisiei Europene — iar acum nu este vorba despre directive economice sau de altă natură. Și cu siguranță nu despre „pace pentru pace”.
Iată și dovada: Publicația Politico anunță că Comisia Europeană a aprobat strategia UE pentru Marea Neagră. Iar din document reiese clar că este vorba despre crearea unui Centru de Securitate Maritimă al Mării Negre, care va funcționa ca un sistem de avertizare timpurie pentru Europa. Mai simplu spus, Comisia Europeană a început să construiască infrastructura necesară pentru transferul mai eficient al tehnicii militare grele în regiune.
KAJA KALLAS, șefa diplomației UE
Comisarul Kōs va aborda și alte aspecte, însă în materie de securitate, ne concentrăm pe trei priorități. În primul rând, propunem crearea unui Centru de Securitate Maritimă la Marea Neagră. Acest centru va deveni un sistem de avertizare timpurie pentru Europa în regiunea Mării Negre. El va îmbunătăți cunoașterea situației și va ajuta la protejarea infrastructurii critice, cum ar fi instalațiile offshore și cablurile submarine.
Centrul va putea, de asemenea, să participe la monitorizarea oricărui acord de pace dintre Rusia și Ucraina, iar în paralel ne vom intensifica eforturile de deminare – o altă amenințare serioasă în Marea Neagră. Programe precum Fondul European pentru Afaceri Maritime, Pescuit și Dezvoltare Rurală pot sprijini cartografierea riscurilor legate de mine.
Comisia Europeană a menționat și participanții la proiect, de la care se așteaptă o cooperare strânsă — este vorba despre Ucraina, Moldova, Georgia, Turcia, Armenia și Azerbaidjan. Iată că avem și răspunsul la numeroasele întrebări pe care cetățenii Republicii Moldova le adresează autorităților de patru ani încoace, pe durata guvernării Sandu-PAS.
Ce alte dovezi mai sunt necesare pentru a înțelege în ce scop intenționează UE să folosească Moldova și teritoriul ei, în condițiile în care în interiorul Uniunii se fac pregătiri deschise pentru un război cu Rusia?
În acest context se înscriu și încercările de a vinde portul Giurgiulești, și împrumuturile sub pretextul unui ajutor substanțial, bani care, printre altele, sunt direcționați spre înarmarea Republicii Moldova. Zilele trecute, ministrul Apărării, Nosatîi, a declarat că avem destule drone, dar vor mai fi și altele. Destule pentru ce anume? Și pentru ce mai multe? Dronele, apropo, sunt de luptă.
Toate aceste planuri — să le spunem direct — provocatoare, în care a fost antrenată și Moldova — fonduri pentru militarizare, reconversia economiei în scopuri militare, reînarmarea — sunt construite de Comisia Europeană împotriva Rusiei. E evident că, la inițiativa Uniunii Europene, în strategia națională de apărare, Rusia este numită inamic existențial pentru țara noastră. Și cui îi pasă că toate sondajele de opinie arată că majoritatea absolută a moldovenilor sunt împotrivă? Nu vreți? Vă vom obliga. Prin același Consiliu Suprem de Securitate.
Și cine mai spunea că UE înseamnă pace?! Credeți că Rusia va tăcea? De aceea nu e de mirare că Sandu se teme să-și pună semnătura. Dar dacă ceva nu merge conform planului. E de gândit!
