La sate, mulți bătrâni, copleșiți de neajunsurile zilnice, sărăcie și, fără speranță în ziua de mâine, își așteaptă resemnați sfârșitul. Liusea Toderașcu, în vârstă de 76 de ani, din satul Izbiște, raionul Criuleni, este văduvă și mamă a trei fii. Femeia a muncit o viață întreagă – în colhoz, la cultivarea tutunului și ca infirmieră într- un spital.
Astăzi, ea tabia de reușește să supraviețuiască cu o pensie lunară de doar 3.000 de lei, sumă care, după achitarea serviciilor comunale și a energiei electrice, îi lasă bani doar pentru pâine. Medicamentele pentru tensiune și ficat sunt, însă, un lux.
Pe mătușa Liusea am întâlnit-o la magazin, unde venise după pâine. Femeia își număra grijă bănuții, disperată că nu-i prea ajung banii de tot ce e necesar. Când am întrebat-o cum se descurcă, ne-a îndemnat să venim la ea acasă, să ne povestească despre viața fără de… speranțe a unui pensionar.
Cu ochii înlăcrimați, ne-a povestit că deși a lucrat o viață întreagă fără răgaz, zi și noapte, să-și țină casa, să să-și crească copiii, să-și asigure o bătrânețe liniștită, a ajuns acum în culmea disperării. Cu o pensie de numai 3 mii de lei, care nu-i ajunge decât pentru serviciile comunale și ceva de mâncare, mătușa Liusea este nevoită să înfrunte realitatea.
LIUSEA TODERAȘCU, pensionară
– Nu este suficient. Măcar 10.000 de lei să aibă un bătrân. Cât alergă și cât muncește la bătrânețe, se duc la magazin și nu pot să-și permită o bomboană.
– Cât plătesc lumina, adică achit serviciile comunale și îmi mai rămâne de pâine și gata.
– Medicamente în toată luna trebuie să-i iau pentru tensiune, pentru ficat. Asta-i viața, în ziua de astăzi. Tare e greu.
Nu m-am gândit să ajung, să primesc așa pensie mică și mizeră. Doamne ferește. Am muncit în colhoz.
Întotdeauna am fost premiată.
În speranța unei vieți decente, toți trei feciori ai mătușii Liusea au fost nevoiți să plece la muncă peste hotare. A rămas acasă cu nora, care îngrijește de ea. Tot nora a amenajat o grădină cu legume pentru iarnă și a cumpărat câțiva pui și rățuște. Așa, spune femeia, își asigură ele hrana hrana.
LIUSEA TODERAȘCU, pensionară
– Aici am niște pui frumușei, le dau mâncare, le fac curat.
– Cine i-a cumpărat?
– Nora, că a trimis băiatul niște bani și cu atât.
– Dvs nu vă permiteți să luați din pensie?
– Nu, doamne ferește, de unde?
– Și aceste rățuște le-am cumpărat. Cumpăr grăunțe.
– Din pensie?
– Din pensie mai cumpăr câte un sac de grăunțe. Vă spun că te duci la magazin și nu ai ce cumpăra.
Liusea Toderașcu spune că își împarte ziua între animale și odihnă. Singura activitate pe care sănătatea i-o mai permite este grija față de păsările din curte.
LIUSEA TODERAȘCU, pensionară
– Ies afară, dau la păsări, le pun apă și mâncare, după care intru în casă, mă odihnesc puțin, și iarăși mă duc la animale. Mă uit la ele, mai stau puțin, apoi iar ies. Așa trece timpul… și aștept sfânta moarte să vină să mă ia.
Povestea mătușii Liusea reflectă situația a mii de vârstnici din Republica Moldova care, deși au muncit o viață întreagă, se confruntă cu lipsuri mari și o bătrânețe plină de neajunsuri.
În 2024, circa 33,6% din populația Moldovei trăia în sărăcie absolută, iar 15,4% în sărăcie extremă. Sărăcia este mult mai mare în mediul rural, unde aproape 43% dintre oameni se confruntă cu dificultăți, față de 21,6% în orașe. Pensionarii sunt printre cei mai afectați, deși pensiile au crescut recent, ele rămân insuficiente pentru un trai decent.
