Maia Sandu vrea să transforme Consiliul Suprem de Securitate într-un organ executiv, care să adopte decizii obligatorii, nerespectarea cărora ar atrage pedepse de până la 5 ani de închisoare. Așadar, dacă cineva nu ascultă de Maia Sandu, „drumul direct spre pușcărie” este garantat. Nu mai sunt amenințări cu instanțele, acum e vorba de detenție imediată!
Inițiativa este atât de grotescă încât însăși Președinta nu îndrăznește să o semneze public. A transferat-o „sub masă” Lilei Carpu, a cărei „conspirație” s-a prăbușit rapid când a dezvăluit public că autorii reali sunt Președinta și „societatea civilă” a acesteia.
Pe lângă absurditatea de a încredința unui „Știrlic” parlamentar organizarea dezbaterilor publice, „experții” din sectorul civil susțin că inițiativa ar fi dictată de dorința de integrare europeană. Desigur! Doar că articolul 4 din Tratatul de la Lisabona spune clar: „securitatea națională este o competență exclusivă a fiecărui stat”. Iar Consiliul Suprem de Securitate nu are nici o legătură cu acquis-ul comunitar.
În niciuna dintre cele 27 de țări UE nu există un „struț-camel” de acest tip, cum își imaginează Maia Sandu. Niciunde un consiliu de securitate nu își sporește „eficacitatea” prin ordinarea sectorului privat de a lua măsuri în domeniul justiției, așa cum este prevăzut, de exemplu, în articolul 15, alineatul (10) din proiect. Cui îi va ordona Maia Sandu, prin Consiliul Suprem de Securitate, să pună ordine în justiție? Lui Kumu Bodiu, cu schemele de tranzit de gaz? Șefului ei de campanie electorală, Spînu? Sau „regele aripioarelor picante” – Rădeanu?
În doar 5 state ale UE consiliile de securitate au puterea de a lua decizii, și doar în domeniul apărării și securității naționale.
