Paștele, care altădată era o sărbătoare plină de belșug și bucurie alături de familie, a devenit pentru mulți moldoveni o zi tristă și apăsătoare. Anul acesta, Învierea nu mai aduce doar lumină, ci și griji. Pensionarii și familiile cu venituri mici spun că nu-și mai permit nici măcar produsele de bază. Salariile sunt mici, pensiile nu ajung, iar prețurile tot cresc.
În loc să se bucure de sărbătoare, oamenii se gândesc cu teamă la cât îi va costa dorința firească de a a avea o bucată de carne și pască pe masă.
Bătrânii spun că sunt nevoiți să renunțe la orice răsfăț, economisind fiecare leu pentru a face față nevoilor de zi cu zi până la următoarea pensie.
E foarte greu pentru pensionari, mai ales pentru bolnavi, eu iată acum am dat jumatate de pensie pentru medicamente și comunalele…și Paștele deja cum o să fie.
Vrei de toate, dar ce am să pot lua aceea o să fie.
Nu știu, am să văd ce acolo mi-a mai rămas poate o bucățică de carne ceva, mai vrei și un castravete și o portocală o roșie, dar de unde, nu ai posibilitate.
70-75% față de anul trecut s-a scumpit. Să lucrezi o zi nu-ți ajunge nici pentru o bucățică de pâine. Carnea e scumpă, totul e scump, de sărbători toți ridică prețurile. Așa că trebuie să lucrezi o lună zi de zi ca să faci o masă bună.
Din cauza sancțiunilor, pensionarii nu mai pot primi banii pe care îi trimiteau copiii lor care muncesc în Rusia. Transferurile au devenit imposibile, ceea ce le-a făcut viața, și așa grea, imposibil de trăit, dar cui îi pasă, nu-i așa?
– Cum trăiesc pensionarii în ziua de azi în țara noastră? – Foarte greu. Am noroc că mă ajută feciorul care e în Rusia. Dar îi este și lui greu să trimită banii, Maia nu le permite să trimită bani. El pe mine mereu mă ajută și acum suntem nevoiți ca după acești bani nepoata să plece tocmai la Tiraspol, ca măcar un pic să mă ajute. MUSCĂ Eu aș vrea un tort să cumpăr, nepotul împlinește 18 ani, dar acuș o să văd dacă îmi ajunge.
Mulți au recunoscut că nu vor putea să își ofere nici măcar luxul unui cozonac, nemaivorbind de o bucată de carne sau pește.
Aș fi vrut să cumpăr o găină mare, bună, să fac răcituri, din piept să fac câteva pârjoale.
Nu am nimic, dacă ceva voi face. Dar trebuie la mină să vină nepoatele – 3 nepoate, duminică au promis că vor veni, m-au sunat, ce vor aduce, aceea voi pune pe masă.
Nu ajunge, am comunalele, am dat pensia nici nu a ajuns.
În fața acestor greutăți, mulți moldoveni simt că autoritățile i- au uitat, iar Paștele, în loc să fie o sărbătoare a înnoirii și a speranței, devine o amintire amară a vremurilor mai bune, spun oamenii.
Ar trebui să se gândească și la noi că am muncit din greu, nu se uită nimeni că am rămas cu așa pensie din trecut.
Nici nu se gândește la pensionari, la lucrători. Ea este doar pentru ai ei de sus.
Vreau să ne dea produse gratis să umplu masa.
– De ce gratis?
– Pentru că nu am pe ce cumpăra.
De ce?
– Nu am bani.
Republica Moldova este încă una dintre cele mai sărace țări din regiune. Banii trimiși acasă de moldovenii care muncesc în străinătate ajută la susținerea consumului, dar acest lucru nu se reflectă și în economie.
