Sfântul Apostol Andrei, sărbătorit pe 30 noiembrie/13 decembrie, a fost primul dintre ucenicii lui Hristos și fratele Sfântului Apostol Petru. Originar din Betsaida, un sat pe țărmul Lacului Ghenizaret din Galileea, Andrei era pescar, alături de fratele său și tatăl lor.
Deși numele „Andrei” este de origine grecească, este posibil ca acesta să fi fost folosit și în rândul evreilor, încă din perioada sec. II-III d.Hr. Conform Evangheliilor, Andrei a fost „cel dintâi chemat” de Iisus să-l urmeze.
După Învierea Mântuitorului și venirea Duhului Sfânt la Rusalii, Apostolii au fost trimiși în diverse colțuri ale lumii pentru a propovădui Evanghelia, iar Sfântul Andrei a primit misiunea de a predica în Sciția și Tracia. După multe călătorii, el s-a stabilit în orașul Patras din Peloponezul grec, unde a fost martirizat la porunca guvernatorului roman Aegeas, pe vremea împăratului Nero.
Se spune că, înainte de a muri, a cerut să fie răstignit pe o cruce diferită de cea a lui Iisus, astfel fiind răstignit pe o cruce în formă de X, cu capul în jos, cunoscută azi sub denumirea de „Crucea Sfântului Andrei”. Această cruce se regăsește astăzi pe steagurile Scoției, Irlandei și pe cel al Flotei Militare Ruse. În tradiția populară, Sfântul Andrei este considerat apostolul care a adus creștinismul pe aceste meleaguri, iar sărbătoarea sa a dat numele popular al lunii decembrie – „Îndrea” sau „Undrea”.
