Numărul de vieți pierdute în întreaga lume din cauza infecțiilor care sunt rezistente la medicamentele destinate tratării acestora (îndeosebi antibioticelor) ar putea crește cu aproape 70% până în 2050, estimează un nou studiu, demonstrând în continuare povara crizei actuale a superbacteriilor, scrie CNN, citat de Digi24.RO.
Cumulativ, din 2025 până în 2050, în lume ar putea surveni peste 39 de milioane de decese direct atribuibile rezistenței antimicrobiene sau RAM, conform studiului, care a fost publicat recent în revista The Lancet. Rezistența antimicrobiană apare atunci când agenții patogeni precum bacteriile și ciupercile dezvoltă capacitatea de a se sustrage medicamentelor utilizate pentru a le distruge.
Organizația Mondială a Sănătății a numit RAM „una dintre principalele amenințări la adresa sănătății publice și a dezvoltării la nivel mondial”, determinată de utilizarea greșită și excesivă a medicamentelor antimicrobiene la oameni, animale și plante, ceea ce poate ajuta agenții patogeni să dezvolte o rezistență la acestea. Noul studiu relevă că, în ceea ce privește prevalența RAM și efectele acesteia, „ne așteptăm să se înrăutățească”, a declarat autorul principal, Dr. Chris Murray, director al Institutului pentru Metrica și Evaluarea Sănătății de la Universitatea din Washington. „Avem nevoie să dăm atenția care se cuvine noilor antibiotice și a gestionării antibioticelor, astfel încât să putem aborda ceea ce este într-adevăr o problemă destul de mare”, a spus el.
Cercetătorii – de la Global Research on Antimicrobial Resistance Project, Institute for Health Metrics and Evaluation și alte instituții – au estimat decesele și bolile atribuibile versus asociate cu rezistența antimicrobiană pentru 22 de agenți patogeni, 84 de combinații agent patogen-medicament și 11 infecții în 204 țări și teritorii din 1990 până în 2021.
Un deces atribuibil rezistenței antimicrobiene a fost cauzat direct de aceasta, în timp ce un deces asociat cu RAM poate avea o altă cauză care a fost exacerbată de rezistența antimicrobiană. Aproximativ 520 de milioane de înregistrări individuale au făcut parte din datele pentru realizarea acestor estimări.
Cercetătorii au constatat că, din 1990 până în 2021, decesele cauzate de RAM au scăzut cu mai mult de 50 % în rândul copiilor mai mici de 5 ani, dar au crescut cu mai mult de 80 % în rândul adulților de 70 de ani și peste – tendințe care se preconizează că vor continua. A fost surprinzător să vedem că aceste modele apar, a spus Murray.
„Am avut aceste două tendințe opuse în curs de desfășurare: o scădere a deceselor AMR sub vârsta de 15 ani, în principal datorită vaccinării, programelor de apă și canalizare, unor programe de tratament și succesului acestora”, a spus Murray.
„Și, în același timp, există această creștere constantă a numărului de decese peste 50 de ani”, a spus el, pe măsură ce lumea îmbătrânește; adulții în vârstă pot fi mai susceptibili la infecții grave. Stafilococul auriu. Trei scenarii până în 2050 Cercetătorii au constatat că, bunăoară, combinația agent patogen-medicament care a avut cea mai mare creștere în ceea ce privește provocarea celei mai mari poveri în rândul tuturor grupurilor de vârstă a fost Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, sau MRSA.
Pentru această combinație – antibioticul meticilină și bacteria S. aureus – numărul de decese atribuibile aproape s-a dublat de la 57.200 în 1990 la 130.000 în 2021. Folosind modelarea statistică, cercetătorii au produs, de asemenea, estimări ale deceselor și bolilor atribuibile RAM până în 2050 în trei scenarii: dacă climatul actual continuă, dacă sunt dezvoltate noi medicamente antibiotice puternice pentru a viza agenții patogeni rezistenți și dacă lumea are o calitate îmbunătățită a asistenței medicale pentru infecții și un acces mai bun la antibiotice.
Previziunile arată că decesele cauzate de rezistența la antimicrobiene vor crește până în 2050 dacă nu se iau măsuri pentru îmbunătățirea accesului la asistență medicală de calitate, la antibiotice puternice și la alte resurse pentru reducerea și tratarea infecțiilor. Cercetătorii au estimat că, în 2050, numărul de decese la nivel mondial atribuibile rezistenței antimicrobiene ar putea ajunge la 1,9 milioane, iar cele asociate cu rezistența antimicrobiană ar putea ajunge la 8,2 milioane. Potrivit datelor, regiunile din lume cele mai afectate de RAM și de decesele atribuibile sunt Asia de Sud, America Latină și Caraibe și Africa Subsahariană – și multe dintre aceste regiuni nu au acces echitabil la îngrijire de calitate, a spus Murray.
Nu este vorba doar de antibiotice „Există încă, din păcate, o mulțime de locuri în medii cu resurse reduse în care oamenii care au nevoie de antibiotice pur și simplu nu le primesc și, prin urmare, aceasta este o mare parte a problemei. Dar nu este vorba doar de antibiotice. Atunci când ești bolnav, fie că ești copil sau adult, și ești trimis la spital, primești un pachet de îngrijiri, în esență, care include lucruri precum oxigenul”, a spus Murray.
„În mediile cu resurse reduse, chiar și elementele de bază precum oxigenul nu sunt adesea disponibile. Și apoi, dacă sunteți foarte bolnav și aveți nevoie de o unitate de terapie intensivă, ei bine, există mari părți ale lumii cu resurse reduse – majoritatea, de fapt – unde nu ați avea acces la acest tip de îngrijire”, a spus el.
„Așadar, există un spectru de îngrijiri de susținere, plus antibioticele, care fac într-adevăr diferența”. Cercetătorii estimează că, într-un scenariu în care lumea beneficiază de o îngrijire medicală mai bună, 92 de milioane de decese cumulate ar putea fi evitate între 2025 și 2050. Iar într-un scenariu în care lumea dispune de medicamente noi, mai puternice, ar putea fi evitate aproximativ 11 milioane de decese cumulate.
Dar dacă apar noi agenți patogeni? Abordarea „inovatoare și colaborativă” a acestui studiu oferă o „evaluare cuprinzătoare” a rezistenței antimicrobiene și a poverii sale potențiale asupra lumii, a scris Samuel Kariuki, de la Kenya Medical Research Institute, într-un comentariu care a însoțit noul studiu în The Lancet. Cu toate acestea, el a avertizat că modelele de prognoză nu iau în considerare apariția unor noi superbacterii „și ar putea duce la subestimare dacă apar noi agenți patogeni”.
În general, „aceste date ar trebui să stimuleze investițiile și acțiunile specifice” în vederea abordării problemei în creștere a rezistenței antimicrobiene în toate regiunile lumii, a scris Kariuki. Noua lucrare reprezintă decenii de cercetare privind povara globală a rezistenței antimicrobiene, a declarat Dr. Steffanie Strathdee, decan asociat al științelor sănătății globale și profesor distins la Facultatea de Medicină a Universității California San Diego, care nu a fost implicată în studiu. Strathdee a văzut pe propria piele efectele pe care rezistența antimicrobiană le poate avea asupra sănătății atunci când soțul ei aproape a murit din cauza unei infecții cu o superbacterie.
„Sunt o persoană care a trăit cu rezistența antimicrobiană care mi-a afectat familia în ultimii opt ani. Soțul meu aproape a murit din cauza unei infecții cu o superbacterie. Este, de fapt, una dintre infecțiile evidențiate în această lucrare”, a declarat Strathdee, care este co-director al Centrului pentru aplicații și terapii inovative cu fagi din cadrul UC San Diego. În timpul unei croaziere de Ziua Recunoștinței pe Nil în 2015, soțul lui Strathdee, Tom Patterson, a dezvoltat brusc crampe stomacale severe.
Atunci când o clinică din Egipt nu a reușit să ajute la agravarea simptomelor sale, Patterson a fost transportat cu avionul în Germania, unde medicii au descoperit un abces abdominal de mărimea unui grapefruit plin cu Acinetobacter baumannii, o bacterie virulentă rezistentă la aproape toate antibioticele. Numărul anual de persoane care mor din cauza bacteriilor gram-negative, cum ar fi A. baumannii, care sunt rezistente la carbapenem – o clasă de antibiotice de ultimă instanță utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene severe – a crescut cu 89.200 din 1990 până în 2021, mai mult decât orice altă clasă de antibiotice în această perioadă, potrivit noului studiu.
„Acesta este unul dintre agenții patogeni cu prioritate urgentă, care este una dintre aceste bacterii gram-negative”, a spus Strathdee. „Iar soțul meu, când s-a îmbolnăvit de această boală, avea 69 de ani. Deci, el este exact la vârsta pe care această lucrare o evidențiază, că persoanele în vârstă vor fi afectate de acest lucru mai mult în viitor, deoarece populația noastră îmbătrânește și oamenii au comorbidități, cum ar fi diabetul, așa cum are soțul meu.” Soțul lui Strathdee și-a revenit după un tratamentul bacteriofag (viruși care țintesc și ucid bacteriile în mod selectiv și care pot fi utilizați ca abordare terapeutică pentru infecțiile bacteriene rezistente la antimicrobiene).
Noul studiu îi dă lui Strathdee speranța că lumea poate reduce povara potențială a rezistenței antimicrobiene. Acest lucru ar necesita îmbunătățirea accesului la antibiotice și la medicamente antimicrobiene mai noi, vaccinuri, apă curată și alte aspecte ale asistenței medicale de calitate în întreaga lume, a spus ea, reducând în același timp utilizarea antibioticelor în creșterea animalelor, în producția alimentară și în mediu, care pot genera mai multă rezistență.
„Există o posibilă speranță la orizont”, a spus Strathdee. „Dacă am extinde aceste intervenții, am putea reduce drastic numărul de decese în viitor”.
