„Scandalul iscat de o anchetă jurnalistică, care-l vizează pe președintele Comisiei de Evaluare Extraordinară, Herman von Hebel, nu se referă la integritate, ci la credibilitate. Este limpede că eșecurile sale manageriale din cariera sa în Olanda nu denotă lipsa de integritate, ci mai degrabă vorbesc despre profesionalismul domniei sale”. Este opinia fostului președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, informează Realitatea.MD.
„Indiferent de aceste detalii, succesul reformelor din justiție este în cea mai mare parte bazat pe percepții și nu pe realități. Încrederea publică în procedura de evaluare extraordinară (cunoscută sub numele de vetting) este subțiere ca o lamă de ras Gillette. După câteva situații delicate, când pentru unele persoane apropiate puterii „filtele vetingului” au devenit mai transparente decât sticla de Murano, în timp ce alții erau invitați să aducă mostre de ADN-ul cailor care au arat ogorul bunicilor pe timpul lui Brejnev, orice turbulență nu poate decât să compromită și mai tare credibilitatea acestui proces.
În astfel de circumstanțe, zâmbetul disprețuitor al domnului von Hebel în fața unei întrebări firești, dacă va demisiona sau nu, nu face decât să submineze și mai mult credibilitatea atât a procedurii de evaluare extraordinară, cât și a actualei puteri politice. Este evident că domnia sa nu va demisiona voluntar din această funcție. Zâmbetul său plin de dispreț (pentru a nu-l numi batjocoritor) și autosuficiența cu care a reacționat la o întrebare legitimă a unui jurnalist vorbesc de la sine despre atitudinile sale. Un misionar european, venit în junglă pentru a civiliza triburile sălbatice, nu este obligat să manifeste respect pentru aborigeni, cu atât mai mult, nu este obligat să demisioneze din cauza frământărilor morale ale junglei.
Mai mult decât atât, având în vedere că doi-trei ani de „civilizare a aborigenilor” îi pot rotunji considerabil conturile domnului misionar, șansele de demisie benevolă sunt aproape inexistente. În cariera mea profesională am interacționat cu diverşi experți europeni. Am lucrat ani în șir cot la cot cu unii din ei în același birou. Acest lucru îmi permite să „citesc” cât se poate de clar reacțiile lor. O astfel de reacție, altfel decât o manifestare de dispreț și un sentiment de superioritate, nu poate fi calificată.
Cu certitudine, în Europa, niciun funcționar din justiție nu ar risca să „răspundă” astfel unui jurnalist care îi cere explicații absolut normale referitoare la trecutul său profesional. Partea cea mai tristă este că factura va fi plătită de actuala putere politică și nu de domnul Herman von Hebel. Pentru cetățeanul obișnuit, nu există diferență între un expert din cadrul unei comisii guvernamentale și conducerea politică actuală. Alegătorul, atunci când își va exprima opțiunile la urna de vot, va sancționa pentru acest zâmbet plin de dispreț actuala putere politică și nu pe domnul Herman von Hebel. Cu cât mai repede se va înțelege acest lucru, cu atât mai bine”, scrie Alexandru Tănase.
Potrivit presei olandeze, în 2018, Herman von Hebel, președintele Comisiei Pre-Vetting, ar fi cauzat prejudicii de cel puțin 760.000 de euro Curții Internaționale Penale. Mai exact, mai multe decizii, considerate a fi ilegale, s-au luat în legătură cu o reformă pusă la cale de Herman von Hebel la Curte, iar instanța a suportat cheltuieli de 7 milioane de euro pentru proces. Apoi, judecătorii instanței l-au acuzat pe von Hebel de intenții ascunse, potrivit unei investigații publicate de anticoruptie.md.
Comisia Pre-Vetting susține că acuzațiile împotriva președintelui Herman von Hebel sunt „nefondate”. Nevinovat îl consideră pe funcționar și șefa Comisiei juridice numiri și imunități din Parlament, Veronica Roșca. Predecesoarea sa, Olesea Stamate, a punctat că dacă există dubii privind integritatea, ele trebuie discutate.
Între timp, și Herman von Hebel afirmă că acuzațiile referitoare la integritatea sa nu sunt justificate. Juristul a invocat faptul că informațiile prezentate de presa de la Chișinău ar fi un articol din 2018, publicat de presa olandeză și tradus în prezent de jurnaliștii moldoveni. Von Hebel susține că nu înțelege de ce moldovenii ar fi interesați de ce s-a întâmplat cu mulți ani în urmă la Curtea Penala Internațională. În același timp, potrivit lui, prejudiciul despre care a scris presa reprezenta de fapt doar 1% din buget și, în opinia sa, nu a fost o sumă atât de mare.
