„Îmi este frică să nu ne înădușim în somn”. Sunt cuvintele unei copile de 12 ani care ramâne mai tot timpul singură acasă, are grijă să facă focul în sobă și tot ea are grijă de cei 3 frați mai mici, pentru că părinții muncesc aproape 24 din 24. Chiar și așa, nu le ajung banii nici măcar pentru mâncare. Profesorii din acel sat spun că îi îngrijorează situația critică din familiile unor copii și spun că crește o generație de copii orfani, cu părinți, și asta pentru că ne adâncim într-o sărăcie fără precedent.”
Deși muncește împreună cu soțul aproape 24 din 24, Aliona Panciuc spune că salariile mizere nu le ajung nici pentru a-și putea hrăni cei 4 copii pe care îi are.
Aliona Panciuc mamă . „Dacă nu vom lucra nu vom avea o bucățică de pâine pentru copii. De altceva nu ne ajunge nouă, anul acesta am rămas fără lemne, ne este foarte greu. Am tăiat 2 copaci din grădină. Mâine, poimâine nu o să avem cu ce face focul să se încălzească copii.”
Muncesc la o fabrică de pui din localitate și câștigă împreuna 8000 de lei pe lună. Pentru a hrăni 6 guri, spune femeia, este puțin. Cei care suferă sunt în primul rând copii. Aceștia sunt lăsați singuri, este poate cea mai dureroasă decizie pe care trebuie să o ia o mamă sau un tată, dar spune Aliona nu suportă să-i mai vadă flămânzi.
Aliona Panciuc mamă : „Cu cine stau copii atunci când mergeți la muncă?
– Singuri!
– Singuri? Pai ce vârstă au?
– 12 ani, 8 ani, 6 și cea mai mică 4 ani.
– Nu vă este frică sa-i lăsați singuri?
– Stăm cu grijă dar… trebuie și să muncim”
Pentru a proteja copii, le-am schimbat numele. Când am întrebat-o pe Veronica, fiica mai mare a Alionei, cum își dorește să se schimbe viața ei în noul an, aceasta a început să plângă.
„-De ce plângi?
-Fiindcă mama nu este acasă, ea vine, face ceva de mâncare, se odihnește și iar la lucru, nu stă practic deloc cu noi.
-Ce simți tu atunci când vă lasă singuri acasă?
-Îmi este teamă și frica pentru că sunt multe cazuri când copii se înădușeau în casă. -Tu pui lemnele pe foc?
-Eu chiar și aprind focul.”
În aceiași situație este și Cristina Colța, aceasta plânge în hohote, rugând administrația liceului din sat sa-i hrănească fetița mai mare , pentru că uneori nu are ce sa-i dea.
Cristina Colța mamă . „Eu câteodată am posibilitate să le fac mâncare, dar citeodată nu am, am rugat ca copilul meu sa manânce la școală ca să fie în rând cu toți copii ca să nu zică că iată mama și tatăl tău nu pot cumpăra ori nu sunt în stare, ori să râdă cineva de copilul meu.”
Copii nu au ce mânca, iar deseori nu au nici cu ce se îmbrăca și încălța. Profesorii sunt îngrijorați de situația critica din familia unor elevi și spun că de fapt creștem o generație de orfani cu părinți.
Lidia Cornescu -cadru didactic de sprijin : „La părinții care au rămas acasă situația economica este deplorabilă, ei își bat capul cum să achite comunalele, dar ceea ce ține de educație lasă de dorit. Vin murdărei.
– Miroase unori de la hainele lor?
– Da, mai ales acum iarna mai fac unii focul cu tizâc și de la ei miroase urât.)
În satul Stefănești, din raionul Florești sunt în jur de 20 de copii cu ambii parinți plecați peste hotare, la 45 de copii un singur părinte este în afara țarăă, La 7 copii, singurul părinte este plecat și au rămas cu rudele sau cu vecinii, iar 28 de copii se educă într-o familie monoparentală.
