“Este întotdeauna mai ușor să lupți pentru principiile tale decât să le respecți”, spunea cândva Alfred Adler, psihoterapeut austriac de la începutul secolului XX. Citatul lui Adler, considerat primul psiholog comunitar, este foarte relevant pentru autoritățile pro-UE din Moldova, care controlează acum toate instituțiile statului”. Portalul internațional intellinews.com a făcut o analiză a situației din Republica Moldova.
„De fapt, este la fel de relevant pentru toate regimurile postcomuniste care încearcă să realizeze reforme în domeniul justiției folosind instrumente limitate și în cadrul constrângerilor clare ale democrației”, se arată în publicare.
Sursa a comentat intenția actualei guvernări de a exclude Partidul „ȘOR”, acțiune pe care a comparat-o cu suspendarea din funcție a lui Alexandru Stoianoglo.
„La fel cum l-au suspendat pe procurorul-șef anticorupție Alexandr Stoianoglo acum mai bine de un an, pe baza unor acuzații superficiale schițate peste noapte de unul dintre deputații lor (deputatul a recunoscut ulterior că le-a întocmit pe baza unor rapoarte din presă), Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) al președintei Maia Sandu dă impresia că acum vrea să interzică peste noapte Partidul Șor (și Partidul Socialiștilor, dacă este posibil), să închidă site-ul care a publicat conversațiile scăpate dintre ministrul Justiției, Serghei Litvinenco, și partenerii săi din Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) și să-i închidă pe viață pe cei implicați în complot”, se arată în material.
Jurnaliștii au comentat și conversațiile mai multor demnitari, apărute pe site-ul Moldova-Leaks.com.
„Convorbirile publicate de Moldova-Leaks.com se focusează pe modul în care reprezentanții PAS în CSP s-au coordonat pentru a-și ajuta candidatul să câștige concursul pentru funcția de procuror-șef anticorupție. Nu este clar dacă acțiunile lor au fost critice pentru rezultatul concursului – dar acest lucru nu contează. Nu a fost vorba de concursul pentru șeful vămii sau al agenției de mediu, nici pentru managerul parcurilor publice din Chișinău (poziții destul de importante de asemenea), ci pentru persoana care trebuia să conducă lupta națională împotriva corupției”.
Veronica Dragalin, candidatul care ar fi fost promovat de Litvinenco și partenerii săi din CSP, are cel mai bun palmares și credibilitate. Dar, dintr-un motiv oarecare, acest lucru nu a fost suficient pentru Litvinenco care, prin acțiunile sale, a arătat că a fost primul care s-a îndoit de meritele ei, se mai arată în analiză.
„Iar motivul pentru care el nu a crezut niciodată că ea ar putea câștiga funcția doar pe merit este relevant pentru modul în care gândesc și lucrează autoritățile pro-UE din Moldova. Dragalin nu a comentat conversațiile dezvăluite. Dar misiunea ei împotriva „corupției percepute” tocmai a devenit mai complicată. Ea a fost selectată de același CSP care a fost „profund restructurat” (inclusiv prin schimbarea legii de funcționare) cu scopul de a facilita o evaluare negativă a lui Stoianoglo și, în cele din urmă, de a permite demiterea acestuia. În acest moment, Sandu încă evaluează dacă acest lucru ar fi un pas înțelept”.
Munca lui Adler a subliniat importanța cultivării sentimentelor de apartenență și a luptei pentru superioritate.
„Munca sa ar servi autorităților de la Chișinău, care se confruntă cu proteste de stradă. A da vina pe liderul Partidului Șor, Ilan Șor, este cel mai evident și cel mai ușor lucru de făcut – iar Dragalin ia măsuri pentru a desființa organizația care se află în spatele protestelor săptămânale de la Chișinău. Dar acest lucru are dezavantajele sale (interzicerea partidelor politice este o scurtătură către autocrație) și nu este nici pe departe suficient pentru a opri protestele. Misiunea lui Sandu este să se adreseze acelor protestatari care nu sunt plătiți de Șor – iar numărul lor crește direct proporțional cu prețul gazului și energiei electrice”, au mai scris autorii analizei.
Aceeași sursă mai enumeră și trei „provocări” care ar parveni în activitatea partidului de Guvernare.
Prima provocare: protestele stradale
Miile de oameni care se adună pe străzile din Chișinău și din alte orașe în fiecare sfârșit de săptămână, precum și conversațiile din Telegram, care par să dezvăluie controlul politic asupra sistemului judiciar, au determinat autoritățile pro-UE de la Chișinău să ia măsuri radicale împotriva partidelor și figurilor de opoziție, considerate o amenințare.
Guvernul vrea să interzică Partidul Șor și să examineze afacerile financiare ale tuturor colaboratorilor oamenilor de afaceri și politicienilor fugari Șor și Vlad Plahotniuc, precum și ale colaboratorilor lui Igor Chaika, partenerul de afaceri din Rusia al fratelui fostului președinte Igor Dodon.
În cadrul unor evoluții separate care, în principiu, nu ar trebui să aibă legătură cu puterea executivă sau legislativă, sau cu partidele politice pro-UE, procurorii au percheziționat la 11 noiembrie sediul Partidului Socialist (PSRM) pentru a colecta noi probe privind finanțarea ilegală a partidului.
Acuzațiile la adresa PSRM sunt similare cu cele aduse Partidului Șor: finanțare ilegală din partea unor grupuri criminale și spălare de bani. Cu toate acestea, o cerere de excludere și a PSRM ar stârni îngrijorări în rândul ONG-urilor independente ale societății civile, care au semnalat deja deciziile problematice luate de autoritățile pro-UE.
Comisia de la Veneția, care nu este un simplu ONG, a criticat autoritățile pro-UE din Moldova în legătură cu conținutul legii privind CSP și modul în care a fost modificată. PAS a modificat legea astfel încât să acorde CSP dreptul de a evalua subiectiv procurorii șefi, ceea ce deschide ușa interferențelor politice.
Interzicerea Partidului Șor (o măsură aflată în prezent în curs de evaluare de către Curtea Constituțională, la cererea guvernului) este un pas și mai riscant, care poate fi considerat ca o restricție a libertății de exprimare. Partidul Șor poate fi un vehicul politic pentru Ilan Șor, dar partidele politice, în general, sunt entități distincte de membrii sau liderii lor.
„Există o decizie a Comisiei de la Veneția privind scoaterea în afara legii a partidelor politice, care cheamă statele membre să fie foarte atente la acest lucru”, a explicat Igor Boțan, directorul executiv al Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), anul trecut – în momentul în care autoritățile pro-europene se gândeau pentru prima dată să interzică partidul lui Șor.
Chiar dacă Ilan Șor va fi condamnat definitiv pentru implicarea în așa-numita „fraudă bancară – furtul miliardului”, iar procurorii vor reuși să demonstreze că banii furați de Șor au fost folosiți pentru a finanța partidul, acest lucru nu va fi suficient pentru ca Curtea Constituțională să interzică partidul, a explicat el.
A doua provocare: Moldova-Leaks.com
Moldova Leaks este cea mai semnificativă evoluție negativă, după mitingurile săptămânale organizate de Partidul Șor și PSRM, folosite de partidele de opoziție (sau mai degrabă de susținătorii lor ascunși) pentru autoritățile pro-UE.
Ultimul pachet de conversații include presupuse dovezi ale unor aranjamente făcute „pe sub masă” pentru numirea lui Dragalin.
Igor Munteanu, fost diplomat și fondator al think-tank-ului independent Viitorul, mai recent fondator al partidului pro-UE și pro-NATO CUB, a sugerat că autenticitatea conversațiilor publicate ar trebui verificată – iar dovezile ar trebui evaluate cu atenție, dacă sunt valide.
A treia provocare: clonarea partidelor pro-UE
Vorbind de Munteanu, el și partidul său sunt relevanți pentru cea de-a treia linie de atac dezvoltată de opoziția din Moldova. Un număr tot mai mare de partide politice de orientare autodeclarată pro-UE exprimă puncte de vedere care subminează credibilitatea autorităților pro-UE sau creează o stare de tensiune.
Sandu și premierul Natalia Gavrilița spun că au dovezi că mitingurile lui Șor sunt susținute de Rusia, dar nu este clar câți alți politicieni au legături cu Rusia.
Muntean a sugerat recent că este momentul potrivit pentru ca Moldova să ia măsuri agresive împotriva regiunii separatiste Transnistria, blocând toate livrările de gaze naturale către această regiune. În schimb, autoritățile de la Chișinău au reușit să mențină negocieri constante cu Transnistria, care, până la refuzul de a furniza energie electrică după 1 noiembrie, a evitat, de asemenea, orice escaladare. Sandu și partidul său au pledat constant pentru o reglementare pașnică a situației din Transnistria.
Munteanu și partidul său au cerut, de asemenea, demisia guvernului Gavriliță, punând la îndoială buna credință a acestuia.
Fostul candidat la funcția de prim-ministru Mariana Durleșteanu (care anterior a candidat din partea PAS) este un alt politician care se declară pro-european și de orientare democratică și care intenționează să-și înființeze propriul partid. În 2021, Durleșteanu a refuzat nominalizarea pentru funcția de premier, exact la timp pentru a-i permite președintelui de atunci, Dodon, să își desemneze propriul candidat. Ea a criticat, de asemenea, autoritățile pro-UE.
Alte partide se pregătesc în vederea susținerii „statalității” Republicii Moldova – o ideologie care înseamnă legături bilaterale cu Rusia și UE, dar nu aderarea la UE. Unul dintre aceste partide este Statalitate, cu o conducere de profil redus, legată de mass-media de Rusia.
Primarul de Chișinău, Ion Ceban, fost membru al Partidului Socialiștilor, este și el pe cale de a-și crea propriul partid. Ceban a devenit primar al Chișinăului după ce o decizie judecătorească controversată l-a descalificat pe rivalul său pro-UE – chiar dacă acesta din urmă a obținut mai multe voturi.
Nici unul dintre noile partide deja înființate nu are o legătură demonstrată cu Rusia, dar toate critică metodele folosite de actualele autorități pro-UE, cu accent pe rezultatele guvernului în anul care a trecut de la preluarea mandatului.
