Cea mai în vârstă femeie din Orhei are 94 de ani. Trecută prin război și foamete, ea nu și-a pierdut niciodată speranța la o viață mai bună. A dus un trai modest, dar a fost fericită, alături de familie. Venită din Ucraina când era în floarea vârstei, municipiul Orhei i-a devenit a două casă și a primit-o ca pe o fiică. Secretul longevității sale este că, nu are niciun secret. Cum e să ajungi la o asemenea vârstă onorabilă, a aflat o echipă TV6 care a stat la sfat cu Zoia Zaițeva.
mintirile, sunt cele care îI ţin de urât bunicăi Zoia. S-a bucurat ca un copil când a aflat că o să-i trecem pragul. Cu ceai cald din plante, biscuiți și ciocolate. Așa ne-a așteptat în cămeruța ei modestă și încă rece. S-a născut în anul 1928, în regiunea Jitomir, Ucraina. În Moldova a ajuns cu mulți ani în urmă, când abia se căsătorise și avea o fetiță, iar la Orhei s-a născut cea de-a doua fiică, soţul fiind anchetator de poliţie.
A fost lucrător bancar şi trebuia să fie mereu elegantă. În costum sobru sau în rochie în vogă şi coafura aranjată, Zoia Zaiţeva a fost o femeie cochetă, chiar dacă era sărăcie şi a învăţat de la mama să-și coase singură vestimentația.
Viaţa parcă a oprit în loc. Are aproape aceleași tabieturi, mănâncă, scrie, citește și răsfoiește albumul cu poze în alb-negru. Păstrează în memorie cele mai frumoase trăiri de familie, când împreună cu prietenii şi vecinii organizau petreceri, mergeau la dansuri sau la film. Oraşul Orhei devenindu-i a doua casă.
„Orhei m-a primit bine”. Puneam mână de la mână, ne pregăteam, petreceam cu prietenii”.
Petrecerile gălăgioase de cândva i-au rămas doar în memorie. Acum, rar cine îi mai trece pragul, iar liniştea este uneori apăsătoare, povesteşte cu nostalgie bunica Zoia.
„Cu venicii ne împăcam, dar toţi au murit, nimeni nu a mai rămas, doar copiii lor şi nepoţii”.
Chipul luminos și privirea blândă radiază cumsecădenie şi chiar dacă timpul i-a lăsat urme adânci pe faţă, femeia a rămas cu sufletul de copil şi cu respect vorbeşte despre părinţii săi.
„Aici ea e mireasă. Ce tată frumos am avut. Mămicuţa mea”.
Printre fotografii s-au rătăcit şi câteva felicitări. Şi chiar dacă picioarele nu o mai ascultă, vederea i-a rămas la fel de ageră. Bunica Zoia citeşte fără ochelari mesajul scris cândva de către şeful său de la bancă.
„Dragă, Zoia Stanislavovna. Vă felicit călduros cu ocazia sărbătorii. Pentru mine, Zoia Stanislavovna, sunteţi cea mai bună şi demnă femeie de pe Planetă. Fericire şi sănătate pentru mulţi, mulţi ani”.
Şi, în timp ce unii bărbaţi o apreciau, Zoia Zaiţeva a fost trădată de propriul soţ. Totuşi, a reușit să-l ierte, fiindu-i fidelă toată viața. Că așa-i viața de cuplu, trebuie să știi să cedezi, dacă vrei să fii fericit, spune bătrâna.
„Soţii sunt diferiţi. Nu trebuie să-ţi laşi bărbatul singur. Se mai ducea la altele”.
Tăcerea din casă o sparge o femeie care vine să o ajute, dar şi singura fiică rămasă în viaţă. E stabilită de ani buni la Moscova, dar nu uită să-i spună în fiecare zi: Bună dimineaţa, mama.
„ – Mă vezi?
– Da.
– Cum eşti, fetiţa mea?
– Mămica mea, ţi-am spus că învăţ să merg, iată sunt prinsă cu un corset”.
Până în prezent, între mamă şi fiică s-a păstrat acea dragoste şi căldură ca odinioară. Dorul şi dorinţa de a se mai stânge la piept una pe cealaltă, le ţine în viaţă, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanţă.
„- Vă este dor de casă?
– Desigur, desigur, îmi este dor. Când eram studentă şi veneam acasă în vacanţă, ieşeam afară şi mirosea a pământ cald şi a struguri. Amintiri de neuitat”.
Pe timpuri, Zoia Stanislavovna număra banii la bancă, acum bunica Zoia numără anii şi nici prin vis nu credea că va ajunge la această vârstă. Cum să facem să ajungem la 94 de ani? E greu să-i numeri, d-apoi să-i trăieşti. Femeia a atribuit longevitatea sa unei vieţi active, iar secretul este că nu are un secret. Sunt zile date de către Domnul, spune ea, şi cât îi este sortit pentru atât îi va mulţumi, asta chiar dacă a fost toată viaţa o fire bolnăvicioasă.
„Am băut o sumedenie de plante şi nu m-am otrăvit cu nimic. Iată aşa. Dacă omului îi este dat să trăiască, o să trăiască”.
În discuţia pe care o poartă zilnic cu Dumnezeu îi mulţumeşte pentru tot ce are şi a avut în viaţă. Iar de Hramul municipiului Orhei, bunica Zoia le doreşte tuturor locuitorilor urbei sănătate şi pace.
„Şi astăzi mă rog şi cer sănătate tuturor, să trăiască în belşug. Numai bine, să aibă de toate în casă şi să fie pace”.
Potrivit autorităților locale, în municipiul Orhei locuiesc peste 40 persoane trecute de vârsta de 90 de ani.
