Dacă ar fi să ne luăm după multe dintre filmele și cărțile SF, o întâlnire între omenire și extratereștri nu se poate termina decât într-un singur fel: cu focuri de artilerie și lansări de rachete, scrie BBC. De la blockbusterul anilor ’80, E.T. Extraterestrul, până la sutele de episoade Star Trek și cărțile lui Isaac Asimov și Ursula K. Le Guin, scriitorii de SF s-au înfruntat de mult timp cu întrebarea: cum îi vom trata cu adevărat pe extratereștri?
Potrivit ecuației Drake, există o șansă destul de bună ca, din punct de vedere statistic, să existe forme de viață inteligentă în afara Pământului undeva în Univers, chiar dacă pentru a ne întâlni cu extratereștri ar trebui ca stelele să se alinieze, având în vedere cât de vastă este galaxia noastră și distanța enormă dintre planete, scrie digi24.ro.
Din moment ce oamenii de știință continuă să-i caute pe extratereștri și nu ar fi imposibil să îi și găsească la un moment dat, trebuie să ne gândim și la felul în care vom reacționa atunci când întâlnirea va avea loc – mai ales în condițiile în care orice formă de viață extraterestră va fi cel mai probabil foarte diferită de oameni. Un indiciu despre felul în care îi vom trata pe extratereștri s-ar putea regăsi în drepturile pe care le-am acordat speciilor non-umane de pe planeta noastră.
Multe țări recunosc acum diferite animale, precum gorilele sau corbii, drept ființe cu conștiință de sine – o categorie vag definită care cuprinde orice ființă ce simte suferință și plăcere. Unii eticieni se gândesc deja la modul în care drepturile unei specii necunoscute de extratereștri s-ar potrivi cu cadrul nostru legal și etic. Dar, până acum, nu au existat prea multe discuții la nivel internațional despre extratereștri.
Oficialii care se tem că extratereștrii sunt deja printre noi
Nu există niciun acord internațional sau mecanism implementat despre felul în care omenirea va gestiona întâlnirea cu extratereștrii inteligenți, potrivit lui Niklas Hedman, directorul Biroului ONU pentru Afaceri Spațiale (UNOOSA). Asta nu înseamnă că un sistem nu va fi implementat niciodată. ONU, „organizația globală interguvernamentală principală”, ar fi potrivită pentru un astfel de mecanism, a adăugat Hedman, dar acțiunile și dezbaterile sunt în esență la mâna statelor membre. În acest moment, toate legile internaționale despre spațiu au legătură cu activitatea umană, a spus Hedman.
Toate cele cinci tratate spațiale majore, care acoperă totul, de la interzicerea armelor până la responsabilitatea națiunilor care au o prezență în spațiu în caz de daune și în privința gunoaielor spațiale, se concentrează pe ceea ce fac oamenii în spațiu și cum îi afectează asta pe ceilalți oameni.
Grupul de căutare a inteligenței extraterestre al Academiei Internaționale de Astronautică a adoptat un cadru post-detectare în 2010, construindu-l cu ajutorul concluziilor obținute în urma mai multor decenii de dezbateri. În cazul detectării unor semnale din partea formelor de viață extraterestre inteligente, cadrul menționat recomandă crearea unui forum de coordonare internațională prin intermediul ONU și al Comisiei ONU pentru utilizările pașnice ale spațiului cosmic.
Jill Stuart, specialist în spațiul cosmic al London School of Economics, este de părere că cel mai probabil nu va fi adoptat niciun mecanism de întâmpinare a extratereștrilor până când acesta nu va deveni absolut necesar. Oamenilor le place să se bazeze pe scenarii concrete și reale atunci când implementează legi noi. Dacă va avea loc contactul cu extratereștri, reacția omenirii va fi determinată de intențiile acestora.
Nu există niciun protocol în acest moment pentru eventualitatea în care un OZN cade undeva pe Pământ. Cel mai probabil, țara în care nava spațială a căzut va trebui să conducă discuțiile inițiale despre felul în care omenirea va răspunde, potrivit lui Stuart.
Drepturile omului = drepturile extraterestrului?
Într-un document pentru Societatea Regală scris în 2011 despre problemele din afara Pământului, fostul director al UNOOSA, Mazlan Othman, a propus ca interesul țărilor în combaterea pericolelor obiectelor aflate în apropierea Pământului, cum ar fi asterozii, să fie un model pentru cooperare internațională dacă se dovedește existența formelor de viață extraterestre inteligente.
Stuart a propus ca drepturile pe care le-am atribuit oamenilor să fie aplicate și extratereștrilor, întrucât orice specie care poate să călătorească prin spațiu până la Pământ ar trebui să aibă un nivel înalt de inteligență și conștiință. Eticianul Peter Singer a spus că acea capacitate de a simți plăcerea și suferința va fi factorul cheie al alegerii unei strategii de comunicare cu extratereștri. Singer crede că toate ființele capabile să aibă aceste sentimente au dreptul ca interesele lor să fie luate în considerare în orice decizie morală care îi afectează. „În alte cuvinte, durerea unui extraterestru contează la fel de mult ca durerea unui pământean”.
O întâlnire cu extratereștri este mai puțin probabilă decât primirea unor semnale și semne din partea civilizațiilor avansate din punct de vedere tehnologic. În acest caz, răspunsul nostru nu ar trebui să fie unul pripit, întrucât orice semnal pe care noi îl trimitem înapoi ar dura atât de mult să ajungă la destinatar încât am avea destul timp să ne gândim ce să le transmitem.
Cât de dispuși ar fi extratereștrii să ne ofere nouă drepturi?
„Dacă vin ei la noi, eu mi-aș cumpăra multă pizza congelată și aș căuta un loc de refugiu”, a spus Seth Shostak, astronom al Institutului Seti, o organizație nonprofit care își propune să înțeleagă și să explice originile și natura vieții în Univers.
„Dacă sunt capabili să ajungă aici, în loc să transmită un mesaj, sunt cu mult mai avansați decât noi.” În acest caz, o mai bună întrebare ar fi cât de dispuși ar fi extratereștrii să ne ofere nouă drepturi. „Ce poți să faci dacă sunt agresivi?” s-a întrebat Shostak. „Ar fi ca atunci când un Neaderthal încearcă să se întâlnească cu forțele aeriene ale Statelor Unite: Neanderthalii pot avea toate politicile pe care le doresc, că nu ar conta.”
