Penitenciarul Nr. 17 din Rezina a ajuns pe Netflix. Primul episod al celui de-al șaselea sezon al serialului documentar ”Inside the World’s Toughest Prisons” (În interiorul celor mai dure închisori din lume) este dedicat deținuților din acest penitenciar, precum și condițiilor în care aceștia își ispășesc pedepsele, transmite Deschide.MD.
Prezentatorul documentarului, Raphael Rowe, este și el un fost deținut, care a petrecut 12 ani într-o închisoare din Marea Britanie pentru o crimă pe care nu a comis-o. După ce a fost eliberat, el a decis să arate lumii întregi în ce condiții stau pușcăriașii în cele mai dure închisori din lume.
”Pe malurile râului Nistru, în R. Moldova se află Penitenciarul nr. 17 de la Rezina. O veche închisoare sovietică de maximă siguranță aflată în ruine. Adăpostește cei mai periculoși criminali din Moldova. O treime sunt deținuți pe viață, fără speranță de eliberare. Trăiesc într-un regim sovietic, dur” așa descrie acesta închisoarea înainte de a petrece în ea aproximativ o săptămână.
Înainte de a fi amplasat în celulă, acesta a trecut un control medical, în care fiecare cicatrice de pe corpul său a fost atent analizată și înregistrată. Ulterior, el a primit instrucțiunile de la un ofițer de securitate.
”-Veți fi amplasat într-o celulă cu doi deținuți condamnați pe viață!
-Trebuie să-mi fie frică de colegii de celulă?
-Din partea dumneavoastră să nu fie întrebări, să nu apară conflicte”.
Ca majoritatea închisorilor pentru criminali deosebit de periculoși, Penitenciarul Nr. 17 este controlată de o bandă. Toți deținuții trebuie să se supună regulilor emise de aceasta, în caz contrar riscă să fie omorâți. Sunt însă și pușcăriași care nu vor să o facă, așa că sunt mutați într-o zonă izolată a închisorii. Colegii de cameră ai lui Raphael fac parte din această categorie. Maxim și Lilian sunt ambii condamnați pe viață.
”-Petrecem 22 de ore în cameră, ieșim doar două ore. Este important să avem o relație bună între noi.
-Stima dintre colegii de cameră este foarte importantă” spun cei doi deținuți.
Maxim a participat la un jaf armat, în urma căruia a fost ucis un polițist. El spune că nu el a fost cel care a împușcat, însă a fost închis pentru omor și condamnat la închisoare pe viață. Este închis de 16 ani și, în acest timp, a devenit militant de frunte al închisorii pentru reforma penitenciarelor. Unul dintre succesele sale este câștigarea dreptului ca deținuții să aibă calculatoare în celule.
”Am luptat 14 ani pentru acest device, judecătorul ne-a permis, dar fără internet. Ulterior, am obținut și dreptul de a avea frigider sau fierbător electric” spune Maxim.
Maxim și Lilian au reparat cu mâinile lor celula pentru a fi mai locuibilă, au construit o bucătărie și au zugrăvit pereții.
Abia în cea de-a doua zi, Raphael Rowe iese împreună cu deținuții din celulă. Aceștia pot părăsi camera începând cu ora 13:00 pentru a face exerciții fizice și pentru a socializa cu alți deținuți. Ei petrec cele două ore într-un mic coridor, unde nici măcar nu pot vedea lumea de afară.
”Am numărat pașii, putem face 32 de pași. Asta fac dintr-o parte în alta a coridorului. Data viitoare când ieșiți pe ușa principală, faceți 32 de pași. Asta fac acești băieți de ani întregi” spune, șocat, Raphael.
Interdicția de a ieși la aer liber face parte din prețul plătit de acest grup pentru că nu acceptă regulile bandei închisorii.
”-Încercăm să trăim după regulile oficiale ale închisorii și să respectăm Biblia. Nu sprijinim bande sau ceva de genul ăsta.
-Este o posibilitate reală ca ei să ne bată pentru că noi nu vrem să fim ca ei. Dacă aș fi acolo, nu aș putea să scriu și să lupt pentru drepturile mele” spun deținuții.
Ei nici măcar nu pot ieși să joace fotbal sau volei cu restul deținuților, pentru că gardienii nu i-ar putea proteja.
”Am pus întrebarea: care este scopul pedepsei penale? Ca omul să moară în închisoare? Foarte straniu!” spune un alt deținut.
Când se întorc în celulele lor, trec pe lângă singura fereastră prin care pot vedea lumea de afară. Pentru unii, imaginile sunt dureroase. Însă cei condamnați pe viață spun că deja înțeleg că lumea din afara închisorii nu este reală pentru ei.
Cel de-al doilea coleg de celulă al lui Raphael, Lilian, ține un jurnal de zi și scrie muzică. Spune că stă numai cu gândul la familie.
”Nu știu ce te poate ajuta să ieși din starea asta interioară. Eu cu asta trăiesc de 18 ani. E durerea mea interioară, chinul. Unica nădejde e în Dumnezeu… Am omorât o femeie și pe nepoata ei. Eu le aram, le aduceam lemne, le ajutam. Problema era în beție. Nepoata avea 17-18 ani, baba avea 60 sau 55. Fetița a fost strangulată, iar baba era lovită cu piatra în cap. Nu pot să-mi explic pentru ce asta s-a întâmplat. Totul am avut. Băutura face cele mai mari prostii pe pământ” recunoaște Lilian.
Deși nu își exprimă regretul pentru cele săvârșite, ochii îl trădează. Lilian a conștientizat cele făcute și chiar Raphael a recunoscut că a cunoscut un alt om decât cel care a fost în stare să săvârșească un dublu omor cu atâta cruzime. Totuși, deținutul spune că nimănui nu-i pasă dacă deținuții din acest penitenciar s-au schimbat și ar putea fi eliberați mai devreme.
”Au trecut ani. Nimeni nu lucrează cu mine, să vadă dacă m-am schimbat. Nimeni! Pur și simplu m-au aruncat în penitenciar și gata! Vsio!” a declarat Lilian.
La finalul episodului, Raphael Rowe a conchis că Penitenciarul Nr. 17 din Rezina e un loc ”dur, dărăpănat, apăsător și claustrofob”. Potrivit lui, deținuții cu care a interacționat merită o a doua șansă.
