Și în municipiul Orhei, rudele celor trecuți în eternitate au venit la morminte lor. Așa cum e primit la moldoveni, oamenii au pus pe mesele mici vin și câte o gustare, și după ce au dat de pomană, au depănat amintiri despre cei care nu le mai sunt alături, cu prezența, dar le-au rămas în suflete.
Această femeie a venit să-și pomenească soțul, despre care spune că a plecat prea tânăr din viață. Era însoțită de cumnat, care cu greu își stăpânea lacrimile pentru fratele său, aflat în lumea celor drepți.
„Am venit să-l vedem, să-l pomenim, măcar pe fotografie, dacă…”.
„Ieri n-am putut veni, am fost în altă parte, la Dondușeni, la părinții mei. Azi am venit la soțul meu să-l pomenim. Ne pare rău că s-a dus din viață prea tânăr. A fost un om cumsecade, bun, cuminte și niciodată nu am avut certuri, ne înțelegeam”.
Așa cum spune tradiția, oamenii au adus cu ei cozanac, ouă și dulciuri pe care le-au împărţit pentru pomenirea rudelor decedate. Prin comparație cu anii precedenți, de această dată s-au lipsit de pomenele pompoase.
„Fără pomeni, fără nimic. Dăm câte ceva dulce de pomană să zică oamenii un ”mulțumesc”, dar deja cu veselă, cum era înainte nu mai umblăm, poate s-a mai dezvăța oamenii de asta”.
Oamenii invocă tradiția și atunci când îi pomenesc pe decedați cu un pahar de vin.
„Vin am adus să pomenim morții, cumetrii noștri”.
„Se toarnă aici și se spune ”Dumnezeu săi ierte pe cei trecuți din viață”, la mormânt se face sfânta cruce când se vine și se roagă la Domnul ca să-i ierte. Așa este tradiția, așa am apucat de la bătrâni și așa facem și noi!”.
Fiecare familie așteaptă venirea preoților la morminte, care citesc de pe pomelnice numele celor trecuți în neființă și cântă ”Hristos a înviat”.
„Hristos a înviat din morți. Cu moartea prin moarte călcând. Și celor din morminte viață dăruindu-le”.
În credința populară, Paștele Blajinilor este marcat în lunea de după duminica Tomei. Sărbătoarea simbolizează viaţa veşnică, alături de Hristos, după moartea trupească.
