Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Duminica Floriilor. Sărbătoarea creştină comemorează în ultima duminică dinaintea Paştelui, intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim şi precede Săptămâna Patimilor, ultima din Postul Paştelui. În această zi, îşi serbează onomastica peste 1 milion şi jumătate de români, scrie paranteze.md.
Cu ziua de Florii, numită şi Duminica Stâlpilor, începe Săptămâna Patimilor, ultima din Postului Paştilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Domnului. În seara de Florii încep slujbele deniilor, care vor continua în Săptămâna Patimilor. Deniile sunt slujbe de dimineaţa, care se ţin seara. Preoţii spun că deniile îi ajută pe oameni să treacă de la întunericul păcatului la lumina credinţei.
Obiceiuri de Florii
În seara din ajunul Floriilor, numită Moşii de Florii, se organizează un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la altă biserică, în amintirea ieşirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim. Pelerinajul se face şi cu scopul de a binecuvânta localitatea şi oamenii săi.
Se sfinţesc ramurile înmugurite de salcie şi se stropesc cu apă sfinţită, cu ele se fac coroniţe şi se împodobesc icoanele şi ferestrele.
Ramurile sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea bolilor.
Este bine să se mănânce peşte, este, cum se spune, dezlegare la peşte.
În Banat şi Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, împreună cu o cămaşă curată, sub un păr altoit, până a doua zi la răsăritul soarelui, oglinda fiind apoi folosită la farmecele de dragoste şi sănătate.
În sâmbăta lui Lazăr, înaintea Duminicii Floriilor, femeile gătesc tot felul de bunătăţi la cuptor, în special plăcinte şi le împart de pomană săracilor, ca să nu păţească şi ele cum a păţit Lazăr, care a murit de dor de plăcinte. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă, Lazăr a plecat cu oile la păscut lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare. Aşa a rămas tradiţia ca femeile să ducă plăcinte la biserică în fiecare an, în ziua de Florii.
În unele zone din ţară se merge cu colindul Lazăriţa. Una dintre fetele din sat, numită Lazăriţa, se îmbracă în haine de mireasă şi colindă toate casele din sat împreună cu un alai de fete. Lazăriţa se plimbă cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau Lăzărică: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.
Înainte de Florii se scoatea zestrea din case şi se aeriseau hainele. La fel, sunt curăţate şi împodobite cu ramuri de salcâm mormintele şi se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor morţi.
Aproape 1,5 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica. Cele mai frecvente nume feminine sunt Viorica, Florentina, Florica şi Camelia. Dintre bărbaţii care îşi serbează onomastica duminică, cei mai mulţi se numesc Florin, Viorel, Florian, Mugurel.
