Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat la 15 martie, hotărârea în cauza Straistă v. Republica Moldova, care se se referă la presupusul eșec al autorităților naționale de a îndeplini obligațiile sale pozitive privind protejarea reclamantei împotriva încălcării continue a dreptului la respectarea vieții sale private și de a efectua o investigație eficientă a plângerilor sale, scrie replicamedia.md.
Potrivit circumstanțelor cauzei, în anul 2012 a fost creat un profil fals de Facebook din numele reclamantei, care conținea fotografiile ei reale, dar și alte fotografii care reprezentau o femeie în ipostaze obscene, cu fața ascunsă. În acel profil era inclus un text, potrivit căruia reclamanta presta servicii sexuale, fiind oferit și numărul său real de telefon.
În perioada 2012-2013, peste 50 de astfel de conturi au fost create pe Facebook, în timp ce conturi similare au fost create și pe alte rețele de socializare. La plângerile reclamantei, autoritățile au inițiat proceduri contravenționale care au fost încetate în martie 2014, din cauza expirării termenului de prescripție, reclamanta fiind informată despre aceasta abia în ianuarie 2015. Adresa IP de pe care fuseseră create conturile respective (obținute de către reclamantă de la Facebook) nu ar fi fost verificate de către autorități. Profiluri similare de Facebook au continuat să fie create până în anul 2015, reclamanta adresându-se de fiecare dată autorităților.
În fața Curții, reclamanta s-a plâns în baza Articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând eșecul autorităților de a preveni încălcarea continuă a drepturilor sale, deoarece nu avusese loc o anchetă efectivă și nu fusese identificat făptuitorul.
Cu privire la plângerea reclamantei în baza Articolului 8 din Convenție, Curtea a reținut că în luna martie 2014, procesul contravențional fusese încetat din cauza expirării termenului de prescripție. Cu toate acestea, reclamanta s-a plâns de mai multe ori în privința noilor conturi denigratoare create în numele ei, inclusiv după martie 2014.
Prin urmare, prescripția nu putea fi un motiv valid pentru încetarea procesului, deoarece noile atacuri care erau comise în mod regulat și atentau la viața privată a reclamantei erau identice cu cele precedente și, prin urmare, făceau parte dintr-o încălcare continuă a drepturilor ei. În plus, Guvernul nu a prezentat nicio dovadă a vreunei măsuri concrete întreprinse, precum solicitarea de la operatorii autohtoni de acces la internet a identității persoanei care utilizase adresa IP transmisă de către reclamantă.
De asemenea, reclamanta nu a fost informată și a fost nevoită să depună plângeri pentru a afla despre deciziile adoptate în cauza ei. Respectiv, având în vedere maniera în care a fost investigată cauza, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenție.
Curtea a oferit reclamantei 5.000 de euro pentru prejudiciul moral și 1.200 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.