La 1 februarie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mătăsaru v. Republica Moldova (nr. 20253/09). Reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolelor 3 și 5 § 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând pretinsele rele tratamente aplicate acestuia în urma reținerii sale la 8 aprilie 2009, scrie cotidianul.md.
În particular, reclamantul s-a plâns că fusese maltratat de către poliție, că nu fusese efectuată o investigație efectivă cu privire la plângerile sale, dar și de lipsa asistenței medicale necesare. De asemenea, el a invocat că nu fusese informat în cel mai scurt termen despre motivele arestării sale.
Potrivit circumstanțelor cauzei, la 8 aprilie 2009 reclamantul a fost reținut de către poliție și condus la Comisariatul general de poliție din mun. Chișinău, pentru presupuse acțiuni de dezordini în masă. Reclamantul a afirmat că pe parcursul detenţiei sale colaboratorii de poliţie l-ar fi lovit în diferite regiuni ale corpului.
Reclamantul a fost supus mai multor examinări medico-legale, inclusiv la plasarea lui în detenţie în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău la 15 aprilie 2009, în urma căreia au fost constatate diverse vătămări corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis, contuzii ale ţesuturilor moi la nivelul feţei, excoriaţii în regiunea capului, echimoze pe diferite părţi ale corpului.
La 10 aprilie 2009 instanța a dispus aplicarea arestul preventiv în privința reclamantului pe un termen de 30 de zile. De asemenea, instanţa a solicitat procuraturii să investigheze acuzaţiile reclamantului cu privire la relele tratamente aplicate acestuia de către doi poliţişti în Comisariatul de poliţie. La16 aprilie 2009 Curtea de Apel Chișinău a solicitat șefului Penitenciarului nr. 13 din Chişinău întreprinderea măsurilor necesare în vederea acordării asistenţei medicale reclamantului, susţinând că din materialele prezentate instanţei, acesta suferise diverse vătămări în timpul aflării sale în custodia statului.
La 5 iunie 2009 instanţa a prelungit detenția reclamantului pentru încă treizeci de zile. La 10 iunie 2009 Curtea de Apel Chișinău a casat parțial această decizie, înlocuind măsura preventivă cu arestul la domiciliu.
Ulterior, au fost iniţiate două cauze penale cu privire la aplicarea relelor tratamente suferite de către reclamant atât în timpul reţinerii sale până la escortarea în Comisariatul general de poliție din mun. Chişinău, cât şi în incinta aceluiaşi Comisariat.
Prin sentinţa sa din 4 mai 2011, Judecătoria Centru, mun. Chişinău i-a recunoscut vinovaţi pe trei poliţişti de comiterea infracţiunii prevăzute la art. 328 alin. 2) lit. a) din Codul penal, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și, respectiv, 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 1 an. Sentinţa respectivă a fost menţinută de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia sa irevocabilă din 10 decembrie 2013.
În cea de-a doua cauză penală au fost puşi sub învinuire doi poliţişti, iar prin sentinţa sa din 26 martie 2012, Judecătoria Centru, mun. Chişinău a condamnat făptuitorii pentru maltratarea reclamantului. Această hotărâre a fost menţinută de către Curtea de Apel Chişinău la 3 aprilie 2013, iar la 18 martie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a casat respectiva hotărâre şi a dispus rejudecarea cauzei.
La 4 iunie 2014 Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea primei instanțe și a dispus rejudecarea cauzei. Pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău dosarul a fost repartizat succesiv la cinci judecători diferiți care, din diverse motive, s-au aflat în imposibilitatea de a-l examina. Ulterior, dosarul a fost expediat spre examinare la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
Cu privire la alegațiile reclamantului în baza Articolului 3 din Convenție, Curtea a notat că, ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, în special de cele cu privire la recunoaşterea de către autorităţi a faptului maltratării în timpul aflării reclamantului în custodia statului şi lipsa acordării asistenţei medicale, autoritățile naționale nu au efectuat investigaţii eficiente în cele două cauze penale intentate în privinţa făptuitorilor. În plus, investigațiile penale împotriva poliţiştilor acuzaţi de maltratarea reclamantului fuseseră prelungite pe un termen nerezonabil de lung, ceea ce a determinat ineficiența lor. Astfel, Curtea a concluzionat că avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenție atât sub aspect material, cât și procedural.
De asemenea, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 5 § 2 din Convenție, deoarece reclamantul fusese informat cu privire la motivele arestării sale abia după câteva ore de la arestarea sa efectivă.
Curtea a acordat reclamantului 15.000 de euro pentru prejudiciul moral și 1.500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Hotărârea e disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina Curții.
