Înghițită de mizerie și nepăsarea societății. O bătrână din Vulcănești își duce viața de azi pe mâine într-o locuință în care cu greu îți poți imagina că este pentru oameni. Femeia riscă să moară de foame printre gunoaie, deși a dat viață la tocmai 11 copii. Unii au plecat la cele veșnice, iar cei care au rămas, se pare că au uitat de mama lor. Niciunul nu-i mai calcă pragul de ani buni, spune femeia. A muncit o viață, iar acum se simte o povară, abandonată de toți.
Sprijinindu-se în două cârje, Cristina Costina abia de-și mai poartă picioarele prin casă. Are 90 de ani și a ajuns să-și trăiască apusul singură, bolnavă, împovărată de griji, într-o casă în care mizeria și sărăcia cu greu pot fi descrise în cuvinte. Femeia, a devenit mamă de 11 ori, dar nimeni dintre copiii săi nu-i mai calcă pragul. Opt mai sunt în viață, unii peste hotare, iar alții, chiar de sunt aproape, tot nu au timp să o viziteze. Mama însă vorbește cu zâmbetul pe buze despre ei.
Cristina Costina pensionară: „Zic, de ce nu veniți? Ești aici aproape. O oră până la Bolgrad”.
Pentru că puterile au lăsat-o, femeia nu poate avea grijă de casă, de aceea lucrurile vechi și uzate sunt împrăștiate peste tot, nici cu mătura nu mai are cine da prin casă. Nu este în stare nici măcar de-ale gurii să-și gătească, deși a muncit o viață la pământ, având grijă să pună o bucată de pâine pe masa copiilor.
Cristina Costina pensionară: „Dacă primăvara nu am lucrat, am fost toamna la cernut pentru sere. Lucram o oră două, apoi veneam la copii. Acum …”
Singurii care îi mai dau un bună ziua sunt reprezentanții unei cantine sociale. Ei îi aduc câte un prânz cald, iar dacă într-o zi localul se închide, bătrânica riscă să moară de foame. Iar ca produsele să nu se altereze, le scufundă într-o fântână improvizată pentru că un frigider este un adevărat lux pentru ea.
Nadejda Mocan – proprietară cantină socială: „Fântâna nu-i adâncă, dar e răcoare. Lăsăm punga aici până dimineață”.
Vârstnica are o pensie de doar 2000 de lei. Îi ajunge doar pentru medicamente și mai pune ceva bănuți la ciorap, pentru lemne de foc iarna. Ca să nu moară singură, a fost câteva zile la o nepoată care s-a oferit să o îngrijească, dar scurtă i-a fost bucuria.
Nadejda Mocan – proprietară cantină socială: „A treia zi ne-au sunat și au zis sa-i ducem mâncarea acasă. Zic: Dar unde-i tanti Cristina? Eu mi-au spus că e deja acasă. Ei spusese că o vor lua pe două săptămâni, dar ulterior au zis că s-am săturat”.
Asistența Socială din Vulcănești ridică din umeri și recunoaște că ajutorul oferit pentru persoanele social-vulnerabile este foarte mic.
LILIA POPOZOGLO specialist principal Direcția Asistența Socială Vulcănești: „Noi alocăm un ajutor material anual pentru medicamente și un ajutor social pentru perioada rece a anului. Acum ținând cont de situația din țara noastră, în Găgăuzia nu prea sunt bani, dar au fost cazuri că am ajutat pensionarii și cu produse alimentare și cu materiale de construcție”.
Potrivit datelor, numai în Vulcănești sunt peste 130 de pensionari singuratici, care însă rămân la mila oamenilor și a voluntarilor care îi ajută cu ce pot.
