Ca o junglă din sălbăticie. Cam așa arată un parc din Bălți lăsat în paragină. Locul istoric, aproape că a fost acaparat de ambrozie și buruienile înalte. Stăpâni au devenit maidanezii vagabonzi, spun localnicii care sunt indignați de indiferența responsabililor. Parcul aparține Eparhiei de Bălți și Fălești, iar episcopul Marchel ne-a închis telefonul când a auzit despre ce vrem să-l întrebăm.
Pungi murdare, peturi, cutii de conserve și tot felul de gunoi menajer, se întrezăresc printre iarba înaltă, asemeni ciupercilor după ploaie. Așa priveliște dezgustătoare poate fi văzută în parcul Eparhiei de Bălți și Fălești din Bălți. Mai mult, lipsește iluminatul nocturn, nu există trotuare, iar în tot spațiul poate fi găsită o singură bancă improvizată din tulpina unui copac.
„Parcul este unul minunat și frumos. Dacă ar fi amplasate aici niște bănci, coșuri pentru gunoi, ar fi foarte bine”.
„Nici măcar un scaun în parc nu este și trotuarele sunt d in țărână”.
„Ar fi necesar să fie îngrijită zona, așa cum oamenii vin să se plimbe pe aici”.
Iarba uscată este un pericol mai ales pe timp de arșiță pentru că se poate aprinde ușor, spun oamenii. Anul trecut, a luat foc o adunătura de gunoi uscat. Au ars mai mulți copaci bătrâni, iar, așa cum nimeni nu le poartă de grijă, arborii dogorâți se pot prăbuși în orice clipă.
DIANA GROSU, președintele Asociației pentru Drepturile Omului din Bălți: „Este într-o stare deplorabilă. Nu se face curat. Iarba a crescut până la brâu. Este o atitudine îngrozitoare. Mereu se aprind frunzele uscate. Nu înțelegem de ce nimeni nu ia atitudine, nici primarul, nici consilierii municipali, nici Episcopul Marchel. Ei mereu se eschivează de la obligațiuni”.
Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, care gestionează parcul ne-a închis telefonul când a auzit despre ce vrem să-l întrebăm.
MARCHEL, episcopul de Bălți și Fălești:
-Aveți un minut?
– Nu am, scuzați.
– Am dorit un comentariu despre parcul de lângă Eparhie.
În timp ce responsabilii nu iau atitudine, există oameni pentru care acest parc are o însemnătate aparte. Pensionarul Gheorghe Crețu vine zilnic aici de aproape 6 ani. Bătrânul face ce îi stă în puteri, strânge gunoiul, crengile uscate și cosește iarba.
GHEORGHII CREȚU, locuitor al municipiului Bălți: „Vin pentru două ore aici de dimineață, apoi încă două ore seara și îngrijesc parcul. Cosesc iarba. Vedeți acest morman de gunoi? Aici este un canal săpat pentru cablu, dar a fost invadat cu tot felul de sticle”.
Un grup de activiști civici împreună cu locuitori din preajmă, vor să ceară Eparhiei să readucă parcul la viață și să-l numească în memoria fondatorului lui, Visarion Puiu. Acest loc are o istorie bogată, pe care trebuie să o cunoască toți vizitatorii, spun oamenii.
MAXIM BURDUJA, activist civic: „Aici în apropiere este o grădiniță cu 350 de copii, o școală cu 800 de copii și încă o grădiniță. Un pic mai departe mai sunt încă două școli mari. Din trei părți sunt amplasate blocuri cu multe etaje, inclusiv multe case la sol. Iată de ce acest parc este atât de important pentru noi”.
Parcul are o istorie de aproape un secol. Acesta a fost fondat în anii 30. În perioada sovietică era gestionat de Institutul de cercetări-științifice „Selecția”, iar prin anii 90 a fost întors bisericii ortodoxe.
