În inima Moldovei, în împrejurimile Codrului este satul natal al haiducului, Iurie Sadovnic – Susleni. Localitatea amplasată la 41 de kilometri de capitală, de-a lungul timpului a fost refugiul marelui maestru. Anume acolo, la casa părintească, el se ascundea de toți pentru a crea arta, cel puțin, așa spun sătenii. Artistul nu are rude în satul unde a copilărit, dar are unul dintre cei mai buni prieteni de-ai săi, pe care echipa noastră a reușit să-l găsească. Îndurerat, Mihail Golban ne-a arătat locuința artistului și ne-a povestit mai multe lucruri despre viața acestuia.
Oamenii din satul Susleni nu-și mai găsesc locul și nu le vine să creadă că nu-l vor mai zări pe orheianul lor iubit pe ulițele localității, iar casa din centrul satului nu va mai fi un adăpost al inspirației.
„Spunea la lume că dacă vor vedea lumina aprinsă în casă, înseamnă că el compune”.
„Compunea aici cântece, singur în casă. Mai ieșea cu bicicleta, pe la magazin”.
„Mereu se saluta cu fiecare om. Întreba chestii, ce și cum, vorbea cu toată lumea”.
Învelită în verdeață și cu ograda pustie, casa lui Iurie Sadovnic pare să fie și ea zguduită de tragedie.
SABINA ȚÎBULISCHII, reporter TV6: „Aceasta este casa în care a copilărit și s-a refugiat, în ultimii ani, marele maestru. Este o locuință bătrânească, modestă. Cu acoperiș din oale, gard din lemn și poartă cu ornamente. Prietenul său spune că atunci când artistul crea, obișnuia să se izoleze de lume, se încuia în casă și nici la apeluri nu răspundea”.
MIHAIL GOLBAN, prieten: „Avea un dormitor mare, cu două coloane înainte. Își punea căștile pe urechi și cu telecomanda în față, el făcea acolo cântări. După ce termina tot, spunea ,,Mișulică, ce ai vrut?”
De jumătate de secol, Mihail Golban a fost alături de Iurie Sadovnic, au trecut împreună prin multe și s-au susținut în cele mai grele situații. Se pare însă că, de data asta, bărbatul va trece singur prin această tragedie. Acum, din drum, privește peste poarta încuiată cu tristețe, fiindcă pe pragul casei nu mai stă maestrul și nici nu va mai sta vreodată.
MIHAIL GOLBAN, prieten: „Eu am crezut că va sta aici la Susleni și vom duce bătrânețea împreună. Eu îl stimam mult pe dânsul și el pe mine la fel”.
Răsfoind albumul cu fotografii, Mihail Golban își amintește de anii tinereții, în care muzica i-a împrietenit. Cea mai valoroasă fotografie pe care o are este făcută în 1970, atunci când făceau partea din formația ,,Haiducii”.
MIHAIL GOLBAN, prieten: „O să mă uit la dânsa ca la icoană. Altă fotografie alături de el nu am”.
De mai bine de un an, Mihail Golban nu a vorbit cu prietenul său. A încercat de nenumărate ori să ia legătura cu el, însă fără rezultat, deoarece artistul nu răspundea la telefon.
Totuși, bărbatul spera că va ieși, cât de curând, din acea stare, pe care, de altfel, o avea periodic. Așteptările acestuia s-au încheiat însă cu un final tragic, pe care nu și-l poate explica.
MIHAIL GOLBAN, prieten: „El uneori avea depresie. Se închidea în casă, nu ieșea, nu vorbea, dar de ce s-a întâmplat asta, nu știu”.
Într-o anumită perioadă, relația dintre artist și feciorii săi devenise tensionantă din cauza unor probleme legate de casa părintească, mai spune Mihail Golban.
MIHAIL GOLBAN, prieten: „Relațiile nu au fost chiar bune, tot Orheiul știe despre asta. La judecata din Orhei au fost două ședințe de judecată”.
Iurie Sadovnic era membru al Societății Vânătorilor și Pescarilor, respectiv avea permis de port armă. După ce unui artist i s-au furat banii de la evenimentul la care fusese, interpretul obișnuia să poarte o armă cu el.
MIHAIL GOLBAN, prieten: „- Și o purta, tot timpul o avea aici. – Cumva îi era frică să nu fie jefuit? – Da, o ținea pentru apărare. El grămădea arme, chiar le cumpăra”.
Maestrul și-a dorit să fie înmormântat lângă părinți, la cimitirul din Susleni. Deși, artistul va fi înhumat la Chișinău, sufletul va ajunge lângă maică-sa și doar în ceruri dorul din piesa ,,Mi-e dor de tine, mamă”, în sfârșit, se va potoli.
