Au dreptul la o copilărie colorată și activă. Este vorba despre copiii care suferă de autism și sunt adesea marginalizați și privați de posibilitatea să ducă o viață socială alături de semenii sănătoși. Fie din frică, fie din rușine pentru gesturile copiilor bolnavi, părinții îi țin departe de ochii lumii și le crează un spațiu închis, acasă. Pentru a schimba percepția maturilor, dar și pentru a-i integra pe minorii autiști în societate, de mai bine de un an, în municipiul Bălți activează Asociația Autism Hope.
Nichita Vicol are nouă ani și este unul dintre cei 35 de copii care frecventează centrul „Autism Hope” din municipiul Bălți. Este plin de energie, are o memorie vizuală aparte și este foarte atent la detaliile pe care noi, adulții, deseori, nu le sesizăm, spune mama lui. Inițial, copilul era retras, însă datorită exercițiilor de socializare pe care le-a pus în aplicare aici, a reușit să-și facă prieteni.
MARINA VICOL, mama lui Nichita: „Noi după ateliere facem o masă, îi servim. De la început se temeau să se așeze la masă împreună. Fiecare își lua bucățica lui și fugea într-un colț, până s-au adaptat, s-au așezat toți la masă. Pe urmă știu că noi facem curat, ei ne ajută să strângem”.
Liuba Baciurin este și ea mama unui copil cu autism, dar și unul dintre fondatorii organizației obștești, create în decembrie 2019. Scrie proiecte și aplică la granturi, pentru ca acest Centru să poată activa, inițiază alături de părinți campanii de sensibilizare și colectare de fonduri și donații. Cel mai dificil le-a fost, totuși, în pandemie.
LIUBA BACIURIN, președinte AO „Autism Hope”: „Finanțatorii noștri care ne ajutau din Marea Britanie și Germania nu au avut posibilitatea în 2020 să ne aducă materiale de lucru pentru copilași sau unele ajutoare. Ne-am gâdit să scriem deja proiecte la finanțatori străini”.
În lipsa unui buget stabil și a specialiștilor calificați, părinții sunt cei care voluntar îi asistă pe micuți în unele activități, cum sunt ateliere de creație, diferite exerciții, dar și terapii. Astfel, în activități sunt implicați nu doar copiii, dar toți membrii familiei. În cadrul un proiect finanțat de Uniunea Europeană, a fost realizată o ședință foto în care părinții și-au redescoperit copiii. Fotografiile au fost publicate pe rețelele de socializare, pentru ca oamenii să-i accepte și să conștientizeze că micuții autiști nu prezintă pericol pentru societate și sunt la fel ca și ceilalți copii.
LIUBA BACIURIN, președinte AO „Autism Hope”: „Copiii sunt cumva stigmatizați, evitați. Unii părinți, când aud că au în clasă întâi un copil cu autism, se declară, se scriu petiții sau ceva de genul ca acel copil să nu mai fie”.
Pentru tratamentul și reabilitarea unui copil cu autism, părinții au nevoie lunar de 10-20 de mii de lei. Statul alocă o pensie de dizabilitate de până la 2.000 de lei. Numărul micuților diagnosticați cu această boală a crescut de la 144 de copii, în anul 2012, la 663 de copii în 2019. Autismul este o tulburare gravă a proceselor normale de dezvoltare, care afectează limbajul, abilitățile de adaptare și interacțiune.
Afecțiunea nu se vindecă, dar prin terapie, copilul învaţă să vorbească și își formează abilități de comportament în societate.