Șoseaua Poltava, astăzi drumul Chișinău-Leușeni, este calea bătătorită de evreii care au încercat să-și salveze copiii și viețile de trupele fasciste. Oamenii se îndreptau spre Dubăsari, acolo unde puteau trece Nistrul, apoi plecau pe jos spre șoseaua Odessa-Kiev și mai departe spre orașul Nicolaev. Câți s-au refugiat pe această cale în 1941 e greu de spus, pentru că era un adevărat haos. Astăzi, urmașii celor care au scăpat de lagărele de concentrare și ghettouri își împărtășesc amintirile.
Anul 1941. Chișinău, șoseaua Poltava. Mii de evrei se refugiază spre Ucraina, sperând să supraviețuiască. Printre ei se numără o femeie cu doi copii: fiul Iosif de 9 ani și fiica Sara, de cinci ani. Aceasta este familia lui Iziaslav Mundrian, bunica, tatăl și mătușa sa. Și-au luat cu ei câteva lucruri pentru copii, o umbrelă și un ceainic pentru apă, evadând din orașul natal pe cea mai scurtă cale spre trecerea Nistrului, în apropierea orașului Dubăsari.
IZIASLAV MUNDRIAN, reprezentant al Asociației Culturii Evreiești din Orhei: „Oamenii care au reușit să treacă prin asta au supraviețuit în cea mai mare parte, deoarece cei care au fost evacuați din Moldova spre Odesa au căzut într-o capcană: nu toți au fost scoși de nave și barje din mare. Prin urmare, în zona transnistreană zeci de mii de evrei au murit”.
Din fericire, familia lui Iziaslav a reușit să supraviețuiască. A ajuns la Stalingrad, unde toți membrii au simțit pe propria piele bătălia sângeroasă. Apoi au revenit, ce-i drept nu toți. Sora tatălui, mătușa lui Iziaslav, Sara, a murit de foame în iarna anului 1941. După război, când tatăl lui, Iosif, lucra la cariera din Nikolaev, adesea circula pe șoseaua Poltava, drum care a devenit calea de salvare, la propriu și la figurat.
IZIASLAV MUNDRIAN, reprezentant al Asociației Culturii Evreiești din Orhei: ”Tatăl meu a parcurs pe jos această șosea și o știa bine. Este construită din plăci de beton. Erau porțiuni unde el încetinea viteza, ca zgomotul de mașină să nu deranjeze liniștea celor îngropați pe acostament”.
Tot ce dorește astăzi Iziaslav Mundrian este ca istoria să nu se repete niciodată. Pentru asta, în opinia lui, este necesar nu doar să ne amintim trecutul, ci și să vorbim cât mai des despre evenimentele de acum 80 de ani. Numărul evreilor care trăiau atunci în Moldova, decedați ulterior, potrivit oamenilor de știință, a fost estimat de diferit: de la 87 de mii până la circa 250-300 de mii de oameni.
