În ajun de Paștele Blajinilor, cimitirele devin tot mai aglomerate. De cu zori și până seara, oamenii vin să facă ordine la mormintele răposaților, exprimându-și astfel respectul. Echipa noastră a surprins-o pe Polina Socolova, care împreună cu surorile și prietenii săi, îngrijea de mormintele apropiaților aflate în cimitirul evreiesc din Orhei. Femeia își dorește ca cimitirul istoric să nu fie uitat în paragini. Copleșită de emoții, Polina și-a amintit de bunelul său, care în perioada celui De-al Doilea Război Mondial a salvat zeci de evrei de la moarte.
Anul 1941 a rămas veșnic viu în memoria localnicilor din satele Pavlovca și Torcanovca, din regiunea Vinița, Ucraina. Cu riscul propriei vieți, ascundeau în pivnițe evreii ostatici pe care încercau să-i salveze de la moarte. Trupele germane pârjoleau totul în calea lor, transformând gospodăriile în scrum, povestește Polina Socolova. Femeia cunoaște detalii cutremurătoare, transmise din generații, întrucât bunelul ei a trecut și el prin coșmarul acelor timpuri.
POLINA SOCOLOVA, locuitoare din or. Orhei: „La marginea satului era o fermă, încolo au fost goniți toți evreii. Au fost închise porțile mari cu zăvoare. Bunelul meu nu a putut rămâne indiferent, așa că a mers la acea fermă pentru a salva măcar câțiva ostatici. Într-o noapte s-a strecurat tiptil, a scos zăvoarele și le-a spus: Fugiți!”
Totuși, puțini s-au salvat atunci. Istoviți de foame, mulți nu au reușit să iasă din fermă. Dimineață, soldații naziști, supărați pe evadarea ostaticilor, au împușcat toți evreii rămași în sat. În amintirea celor întâmplate, a fost ridicat un monument între localitățile Pavlovca și Torcanovca. Ochii femeii din nou sunt plini de lacrimi. Printre ostașii care au luptat vitejește se numără și primul soț al mamei sale, tatăl surorii ei mai mari. Purta același nume, ca și bunelul Polinei, Zaharie.
POLINA SOCOLOVA, locuitoare din or. Orhei: „Era pe câmpul de luptă. A ajuns în Moldova. A fost rănit, iar o bătrână l-a adăpostit. A stat la ea un timp. Ea îl îngrijea, însă în acele timpuri grele, viața lui nu a putut fi salvată. El a murit și ea l-a îngropat într-un cimitir creștin”.
Tradițional, în fiecare an, după manifestațiile din 9 mai, desfășurate în centrul Orheiului, surorile vin la cimitir și depun flori la mormântul comun, pomenind apropiații decedați. Nu uită nici de prieteni și vecini, precum sunt nenea Avrum și tanti Broni – oameni de o cumsecădenie rară, luminoși și primitori. Femeile spun că îngrijirea mormintelor este o responsabilitate spirituală.
Și Eugen Goțov îngrijește de morminte. A fost rugat de un prieten apropiat din străinătate să facă ordine la locul de veci al rudelor acestuia.
EUGEN GOȚOV, locuitor din Orhei: „El a plecat în anii 90. Aici este bunelul, iar acolo bunica. Un pic mai departe sunt înhumați părinții și fratele. El m-a rugat să fac aici curat. Dispun de timp și am putut să o fac”.
Bărbatul înrijește de morminte, dar și pregătește zona pentru instalarea unui nou monument. El spune că este de datoria lui să-și ajute aproapele în această perioadă pandemică. Așa cum o face și Polina Socolova.