În ziua de 12 aprilie a anului 1457 în locul numit „Direptate”, Ștefan al III-lea ieșit recent victorios în lupta cu unchiul său Petru Aron, va deveni Domn al Țării Moldovei. Cunoscut ulterior sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, acesta va avea cea mai lungă domnie din istoria medievală a Țărilor Române.
După moartea lui Alexandru cel Bun în 1432, Țara Moldovei a trecut printr-o perioadă marcată de o instabilitate politică majoră, care se va traduce prin conflicte civile și chiar pierderi teritoriale, cum ar fi Cetatea Chiliei. Încercările unor domnitori de a stabiliza situația din zonă nu s-au soldat cu succes, de multe ori aceștia fiind asasinați, cum a fost și cazul lui Bogdan al III-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, transmite Agora.MD.
Cu ajutorul lui Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, Ștefan cel Mare va intra la începutul lunii aprilie în Moldova însoțit de o armată de aproape 6.000 de oameni, reușind să îl învingă pe Petru Aron la Doljești. După obținerea acestei victorii, Ștefan va organiza o ceremonie publică de amploare în locul numit „Direptate” situat pe Valea Siretului.
Evenimentul a fost descris de cronicarul Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei.
„Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitu Theoctistu și cu mulți călugări, la locu ce se chiamă Direptatea și i-au întrebatu pre toți: este-le cu voie tuturor să le fie domnu? Ei cu toții au strigat într-un glas: „În mulți ani de la Dumnezeu să domnești”. Și decii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitu Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan vodă steagul țărâi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii.”
Ștefan cel Mare a fost Domn al Țării Moldovei din 12 aprilie 1457 până la moartea sa, survenită pe 2 iulie 1504, având o domnie de 47 de ani.
