Au muncit o viaţă întreagă, dar au ajuns la bătrâneţe cu pensii care nu le ajung nici pentru strictul necesar. În această situație sunt mai mulți bătrâni din capitală pe care i-am găsit la colț de stradă, unde au ieșit pentru a vinde ce mai găsesc prin casă doar pentru a supraviețui. Cu lacrimi în ochi, ei spun că statul nu mai are nevoie de ei după ce au ajuns la bătrânețe.
Parascovia Iaravaia, în vârstă de 67 de ani, este din Chișinău și am găsit-o în stradă, unde obișnuiește să iasă pentru a-și vinde hainele vechi, dar și diferite lucruri ale nepoților săi, plecați peste hotare. În hohote de plâns, femeia spune că după 40 de ani munciți la stat, sărăcia și pensia mică o scoate din nou din casă.
PARASCOVIA IARAVAIA, pensionară: „Rușine să le fie celor care stau în Parlament. Eu, femeie de 67 de ani, care
am muncit, să stau să vând haine în loc să mă duc la un sanatoriu, să mă duc să-mi ajut surorile care sunt bătrâne și bolnave, eu stau și vând ceea ce-mi dă nepoții. Nu se poate așa de trăit”.
Un alt pensionar, dar cu aceiași situație. Această bătrână, în vârstă de 71 de ani, spune că primește de la stat o pensie de 1000 de lei, chiar dacă a lucrat în cadrul Armatei Naționale 25 de ani. Locuiește în afara orașului, însă este nevoită să vină zilnic la Chișinău pentru a vinde ce ia mai rămas prin gospodărie, astfel obține ceva bani pentru a-și cumpăra de mâncare.
„Oare poate să-ți ajungă 1000 de lei? Eu merg trei km pe jos până la stație în fiecare zi. Într-o direcție trei și trei în altă direcție până la stația de troleibuz, pentru a veni aici să câștig 3-40 de lei pentru a supraviețui, dar ce să faci? Pe noi nimeni nu ne ajută”.
La o altă margine de stradă am găsit-o și pe Valentina Atamanova, în vârstă de 70 de ani, care și-a scos vechiturile și sărăcia din casă. Ea ne-a mărturisit că are la întreținere un copil bolnav de care îngrijește, iar în fiecare dimineață iese în stradă pentru a face un ban măcar de pâine. Femeia spune că sunt zile în care se bucură de cei câțiva bănuți pe care-i face, iar alteori se întoarce acasă cu buzunarul gol și speranța că mâine va fi mai bine.
VALENTINA ATAMANOVA, pensionară: „Cumpără uneori, dar uneori nu”.
Cu mâinile muncite și riduri adânci, bătrânii spun că abia supraviețuiesc şi că nu s-au gândit că vor ajunge vreodată să trăiască atât de greu, după ce au muncit o viaţă întreagă.
„Eu 39 de ani am lucrat la fabrică, era un lucru serios și cu responsabilitate, iar acum nu trebuiesc la nimeni. Eu am 1800 de lei pensie, sigur că nu-mi ajunge pentru că și medicamentele îmi iau o grămadă de bani din pensie. 1200 de lei mie îmi trebuie să achit pe serviciile comunale în perioada de iarnă. Nimeni la noi nu se gândește. La toți le este indiferent. Noi ieșim aici nu de viață bună”.
În Republica Moldova sunt peste 700 de mii de pensionari. Potrivit Biroului Național de Statistică, în primul semestru al anului, minimul de existenţă pentru pensionari a constituit aproape 1800 de lei.
Precizăm că începând cu 1 octombrie, conform hotărârii Guvernului, toate pensiile vor fi indexate cu 1,07%. De asemenea, o altă indexare de 4,83% a avut loc în luna aprilie. Cabinetul de miniștri a mai decis că ajutorul unic oferit persoanelor care beneficiază de pensii și alocații sociale de stat ce nu depășesc 3000 lei să fie majorat de la 600 la 900 de lei. Acest suport financiar promis încă în luna aprilie va fi oferit cu o lună înainte de alegerile prezidențiale.
