Și din nou despre cartea bașcanului Găgăuziei. Un fenomen puternic și neobișnuit pentru Moldova ultimilor ani. Puteți să o credeți pe Guțul sau nu, însă, în orice caz, în opinia noastră, este cel puțin interesant. Ce a vrut ea să le spună femeilor care i-au schimbat destinul, celor care influențează istoria mondială: Maiei Sandu și Annei Kucereșcu? Lui Putin și Parlamentului European?
Am încercat să alegem cele mai interesante fragmente.
Maiei Sandu, președinta despre care bașcanul și susținătorii săi consideră că ar fi comandat condamnarea ei:
„Dorm pe o prici de fier în penitenciarul nr. 13 — o închisoare recunoscută internațional drept inumană. Aici este umezeală și mucegai, iar noaptea aleargă gândaci și șoareci. Din fereastră nu se vede cerul, doar un zid de beton cu sârmă ghimpată și un turn de pază. Mă trezesc de câteva ori pe noapte pentru că aud șoarecii. Dar conștiința mea este curată… iar dumneavoastră cum dormiți noaptea?”, scrie Evghenia Guțul în scrisoarea adresată Maiei Sandu.
„Un apartament modest nu vă face un om cinstit atunci când negociați interesele țării. Plimbările cu bețele nu vă transformă într-un lider al poporului atunci când închideți lideri aleși de oameni. Simplitatea în viața de zi cu zi este doar un PR bun și o decorare care nu poate ascunde ceea ce faceți cu țara dumneavoastră. De aceea vă întreb: când vă întoarceți în acel apartament obișnuit, când vă culcați în acel pat obișnuit și închideți ochii, ce vedeți? Vedeți fețele celor pe care i-ați închis pentru că nu au fost de acord cu dumneavoastră? Auziți vocile celor ale căror vieți au fost distruse de deciziile dumneavoastră?”, își împărtășește gândurile șefa condamnată a Găgăuziei.
„Istoria ne va judeca pe amândouă. Peste douăzeci de ani, în manuale se va scrie: «Maia Sandu — președinta care a închis lideri aleși de popor, a interzis partide de opoziție și a blocat zeci de televiziuni. În timpul mandatului ei, inflația a ajuns la 34%, oamenii au sărăcit rapid și au plecat din țară, iar țara s-a afundat într-un colaps economic. Sub conducerea ei, democrația a murit sub discursuri frumoase despre valorile europene». Ați vrut să intrați în istorie ca reformatoare și promotoare a integrării europene. Dar veți intra în istorie ca femeia care și-a adus poporul la sărăcie și l-a vândut din teama de a nu rămâne nimeni. Când închid ochii în această celulă, conștiința mea este curată. Dar dumneavoastră?”, se spune în scrisoarea Guțul.
O altă scrisoare este adresată judecătoarei Anna Kucereșcu, care a pronunțat sentința în prima instanță.
Simbolul justiției este balanța, însă „când privesc materialele dosarului, nu văd o balanță”, scrie Evghenia Guțul. „Văd un taler care fusese deja umplut înainte să înceapă cântărirea. Nicio probă directă a vinovăției mele. Martorii acuzării sunt oameni care nu mă văzuseră niciodată înainte de proces. Datele nu coincid. Declarațiile se contrazic. Odată ați examinat 28 de volume ale dosarului într-o oră. Asta înseamnă puțin peste două minute pentru fiecare volum. 120 de secunde pentru sute de pagini de declarații, documente și expertize. Știți ce era de fapt pe talerul meu? Doi copii. Un trecut curat înainte de acest dosar. Muncă pentru binele Găgăuziei, recunoscută chiar și de adversari. Sute de oameni gata să-mi ofere caracterizări pozitive. Iar pe talerul acuzării? «Totalitatea probelor indirecte». Și balanța a arătat șapte ani. Ei bine, ori balanța e stricată, ori cineva ținea de taler.”
Mai departe, bașcanul scrie că nu îi cere judecătoarei să revizuiască sentința, pentru că este inutil: aceasta și-ar fi primit deja „bonusurile” pentru acest dosar — promovare, recunoștință, recunoaștere…
„Șapte ani. Până acum nu pot înțelege această cifră ca pe o realitate umană. Nu este doar perioada din viața mea și a copiilor mei, ci și din viața dumneavoastră. Timp de șapte ani îi veți întâlni zilnic pe Daniil și Mark pe scară, îi veți vedea crescând fără mine… Vreau doar să știți că fiecare decizie are consecințe. Iar consecințele deciziei dumneavoastră locuiesc la etajul opt. În fiecare dimineață trec pe lângă ușa dumneavoastră. Au nume — Daniil și Mark”, scrie Guțul.
Și încă una dintre cele 30 de scrisori — către Parlamentul European.
În ea, Evghenia Guțul îi întreabă pe deputații europeni: ce înseamnă pentru voi adevăratele valori europene?
„Pentru mine, acestea înseamnă un loc unde poți să nu fii de acord cu puterea fără să ajungi în închisoare pentru asta. Unde instanțele sunt independente de guvern. Unde nu ești judecat în baza unor legi inventate retroactiv. Unde minoritățile naționale sunt protejate, nu pedepsite pentru alegerea lor. Dar ceea ce se întâmplă în Moldova sub Maia Sandu nu sunt valori europene. Este imitarea lor”, scrie Guțul și îi îndeamnă pe oficialii europeni să apere adevăratele valori europene — cele de care Europa a fost mândră timp de secole și pentru care au luptat generații întregi.
„Nu permiteți ca Moldova să devină un precedent pentru distrugerea democrației sub pretextul apărării ei. Atât timp cât vocea mea poate ajunge la voi, voi continua să vorbesc. Nu doar pentru mine, ci și pentru cei 155 de mii de găgăuzi”, se adresează bașcanul autonomiei Parlamentului European.
Cartea bașcanului Găgăuziei „Dosarul Guțul. Anatomia persecuției politice” poate fi citită pe site-ul ei: www.egutul.com.
